Bogdan Butariu

Mulțumesc.Textul a și avut parte de o trăire mai intensă. Nu mai aveam cititor la cenaclul Uniunii Scriitorilor din Arad; cel programat să citească a anunțat în ultimul moment că nu mai vine. Constantin Butunoi și cu Vlad Belity(2 poeți arădeni remarcabili), care moderau întâlnirea, m-au sunat și mi-au pus în cârcă evenimentul. Drept care, m-am răzbunat și eu cum am putut și i-am băgat în pielea personajelor!. Să fi văzut fețele celor din sală, în timp ce citeam, cred că te prăpădeai de râs. Toți sunt scriitori arădeni, colegi de cenaclu. Și fiind toți de față, îți închipui că nici n-au îndrăznit să comenteze(altceva decât textul!!!)...Așa că se vede clar că scripta manent destul de bine!
Cu drag, B.B.

Una dintre cele mai frumoase poezii pe care le-am citit! Asta-i vorba de duh ardelenească, pe care am s-o recunosc,oricând și oriunde m-aș duce. Pentru că atinge sufletul cel mai tare!...
Chiar, domnule Mircea Micu... nu vă este dor de Micălaca?
Cu stimă,
B.B.

În primul rând trebuie să-ți mulțumesc pentru aprecierile tale. Sunt foarte importante pentru mine, ca autor de proză.
Rămășagul tău (adică al lui Săndel!)este unul câștigat fără rezerve. Un text care abundă în imagini rurale. Lumea satului românesc este, după părerea mea, cea mai motivantă sursă în proza românească. Nu cred că aș ști să-ți spun de ce, dar, fără a ignora texte remarcabile de proză urbană,scrise de autori ca Cezar Petrescu sau Ileana Vulpescu, îmi sunt mai aproape de spirit textele lui M.Preda sau ale lui Florin Bănescu.Iar textul tău este asemănător cu textele ultimilor doi autori amintiți de mine. Scrierea în grai nu este la îndemâna oricui! Și, tocmai din această manieră de transpunere iese toată credibilitatea și valoarea textului. Pe de altă parte, la tine se vede foarte bine doza de experiență personală inserată. În textele mele, această carență datorată vârstei, am încercat să o acopăr prin imaginație căptușită pe alocuri cu analogii și experiențe după ureche;nu dă întotdeauna bine, știu acest lucru!
Am încercat și eu lumea satului, luând ca model un sat din Ardeal(că tot ai vorbit de Ardeal!Am locuit 15 ani în Arad!),într-un mini roman terminat de curând. Sper și vreau să-l public cât de curând pe Agonia.
Nu închei înainte de a-mi prezenta scuzele pentru muțenia de până acum. O hernie inghinală pe care am operat-o acum 3 zile, mi-a cam umplut timpul în ultimele două luni. Promit să mă revanșez prin lecturarea altor texte din repertoriul tău. Și am ce citi, nu glumă!
Cu stimă și prietenie,
B.B.