Acum sta sa cada cerul...
Ma uit la el si ma mir
cum poate oare sa cada pur si simplu
oceanul asta de azur
pe care il credeam trainic
ca lumea insasi.
Inca nu este perceptibila caderea
dar
Ma uit la Isolda ca la o femeie
pe care as vrea sa o posed
cu tot ce are ea,
sa ma unesc cu ea definitiv...
Si\'atunci o prind de cozile\'npletite
o fac sclava mea cu forta iubirii,
o slugaresc
Cuvintele imi stau bulucite
si aranjate intr\'o ordine browniana
pe marginea gandului
gata sa se rostogoleasca
in haul realitatii senzoriale
asa cum apar ele:
ravasite de sensuri
In acest pat am murit eu.
Incerc sa mai vad urmele trupului meu,
trup dus de mult la gropa.
Ma privesc intins in sicriu
cu fata ceruita de gheata;
Mi\'e teama de mine,
de ochiul meu sticlos ca
Cuprins de ideea mortii
ma plimb prin cimitirul gri
si daltuit in piatra erodata
de ploile reci de toamna
iar pasii imi aluneca in clisa murdara,
iar gandul imi mana
prin amintirile uitate ale
Si azi m\'am uitat in oglinda
la chipul meu adumbrit
jumatae jovial, jumatate neserios
aidoma unui portret fara nume
al unui pictor flamand medieval.
Nu inteleg cum e posibil
sa seman atat de
