Poezii

Acum sta sa cada cerul... Ma uit la el si ma mir cum poate oare sa cada pur si simplu oceanul asta de azur pe care il credeam trainic ca lumea insasi. Inca nu este perceptibila caderea dar

Ma uit la Isolda ca la o femeie pe care as vrea sa o posed cu tot ce are ea, sa ma unesc cu ea definitiv... Si\'atunci o prind de cozile\'npletite o fac sclava mea cu forta iubirii, o slugaresc

Cuvintele imi stau bulucite si aranjate intr\'o ordine browniana pe marginea gandului gata sa se rostogoleasca in haul realitatii senzoriale asa cum apar ele: ravasite de sensuri

In acest pat am murit eu. Incerc sa mai vad urmele trupului meu, trup dus de mult la gropa. Ma privesc intins in sicriu cu fata ceruita de gheata; Mi\'e teama de mine, de ochiul meu sticlos ca

Cuprins de ideea mortii ma plimb prin cimitirul gri si daltuit in piatra erodata de ploile reci de toamna iar pasii imi aluneca in clisa murdara, iar gandul imi mana prin amintirile uitate ale

Si azi m\'am uitat in oglinda la chipul meu adumbrit jumatae jovial, jumatate neserios aidoma unui portret fara nume al unui pictor flamand medieval. Nu inteleg cum e posibil sa seman atat de