Albe neguri lin parcurg
către eternitate.
Pașii toți îmi dau dreptate
cum visele-mi sunt judecate
de negre păsări minunate
de pe drum.
Albe neguri eu parcurg
către sfârșitul timpului.
Adânc te uiți și-n hău găsești iubirea,
licărind, vagă precum o speranță.
Tabloul amintirii este moștenirea
clipelor divine nepuse în balanță.
Crezul în lumina din veșnicul abis,
arde
De obicei, nu scriu cu întreruperi,
Dar, textele tale m-au inspirat
Să ascult și să simt
Nuanțe ale ambientului
Ce miroase a melancolie -
cuprinsă
De gânduri adânci și de
BN