datorită ție

De obicei, nu scriu cu întreruperi, Dar, textele tale m-au inspirat Să ascult și să simt Nuanțe ale ambientului Ce miroase a melancolie - cuprinsă De gânduri adânci și de visuri; Nulizând valoarea prezentului, Prin absurdul la care mă refer. Respirând praful și vaporii de chimicale - Rănindu-mi traheele și plămânii - Puțin câte puțin - De tot și permanent. Ușor, ușor - pășesc, În întunericul căruia i-am oferit valoarea luminii [insert text here] În timp ce fiori reci îmi şuieră în ceafă Amestecând ceea ce odată Au fost culorile tale preferate, În maro închis., Culoarea mea preferată. Când comoditatea devine preferință, -generalizând- Uiți să mai respiri și literele te rănesc la degete, iar sângele curge printre taste în timp ce te sufoci în propria negativitate, apropiindu-te din ce în ce mai mult de metamorfozarea propriei ființe, în spori de mucegai. De ce să mai scrii atunci când doare și e mai ușor să nu? Oare Adevărul meu e minciună pentru tine? Bine-ar fi să știi că, ceea ce e adevărat, e doar adevărat Și doar adevărat. Fără să facem referire la mine sau la tine, jucându-ne cu valoarea sensurilor, dezbrăcând realitatea de asemuirea cu realul. Eu sunt doar sunetul literelor În lumina orbitoare, Dintr-o lume pe care nu va fi nevoie Să o descriu. Îmbin eternul cu plăcutul Amestecând vorbe cu sentimente Care mai de care Mai de care Mai de care Care de mai, în luna iulie.[??] Și cu tine sclipind sub razele soarelui, atunci când era soare la tine pe cer. Așezați-vă la locuri. Și priviți în liniște Spectacolul primordial ce decurge în apogeul existenței, Definid evoluția Precum ceva stagnant Lăsând loc de analiză Dinspre nord până undeva în centru, Cuprinzând toate definițiile într-un ibric cu cafea, la 94°. Vreau doar să îți mulțumesc pentru că mi-ai amintit că, Să pot zbura, înseamnă să cred că pot - Și că dacă închid ochii văd. `````