Poezie
Viata
1 min lectură·
Mediu
O țigară e aprinsă pe o masă de lemn dur
Adierea cea de toamnă mi-o aruncă chiar în drum.
O privesc, parcă mă vede,
O văd, ea mă privește
Mă aplec să o ridic, o arunc, o calc, o sting.
Putea fi ultima șansă, avută de mine-n viață
Dar ca și până acum am ratat-o, tre’ s-o spun.
Umbrele m-au invadat,acum stau întins în pat
Mă trezesc când pot, când vreau
Asta-i viața asta vreau,
Să trăiesc în libertate
Să nu mă mai îndrept spre moarte
Iar când trenul mă va călca
Eu să mă pot vindeca.
Asta-i viața care-o vreau
Sunt nebun, așa să stau
La mate lucrări nu vreau
Doar în pat întins să stau.
La gunoi stau aruncate
Mucuri de țigări fumate
Am lucrare mâine, poate
La dracu e chiar la mate.
003094
0