Poezie
Nu Vad
1 min lectură·
Mediu
Văd viitorul prin prisma morții, ceva banal,
Văd prezentul descris în față, ceva ilar,
Văd trecutul, tot ce-a fost, ceva neclar,
Văd ce va fi în altă viață, ceva vulgar.
Văd cum viitorul se duce, se risipește,
Văd prezentul cum se-arată, mă năpădește,
Văd trecutul mult în spate, mă depășește,
Văd tot ceea ce va fi, în față, ca o poveste.
Văd cum noapte-ncet se lasă, becul cum se stinge,
Văd prezentul cum se luminează, becul se arde-n casă,
Văd trecutul ca ceva neclar, foarte banal,
Simt că mâine voi trăi, poate altundeva.
Mă zăresc într-o pădure înconjurat de poteci
Pe una scrie: “Pe aici de vrei să o belești!”
Pe alta stă scris: “Ai fost, dar ai plecat!”,
Pe ultima este indicat: “Spre paradis!”.
Sunt învăluit în mister, mă ciupesc, totu- i real,
Aș fi vrut să fie altul, viitorul meu ilar,
Văd cum trecutul s-a prezentat, viitorul e trecut,
Văd că mai rămâne doar un lucru, e prea mult.
002879
0