Poezie

O viata in penitenta

1 min lectură·10 noiembrie 2001

Mediu

Sunt un prizonier al conștiinței mele,

Sunt un captiv al lumii ce ma-nconjoara,

Traiesc această viață regretată de om nul,

Trăiesc de pe-o zi pe alta, mă târăsc în conștiință,

Sunt respectat de cei din jur

Tot fantome trecătoare, trăitoare de această viață

Care-i făcută special ca eu să pierd,

Orice aș face tot spre școală mă îndrept,

Și cu ghiozdanu-n spate mă întreb:

“Oare e drept, de ce trăiesc?

Sau mă îndrept spre un infern apocaliptic

DE CE TRAIESC???

Mă îndrept spre pieire

Sau spre un liceu plin de suspine?”

Mă întreb: “Este viață sau trecutul meu în față?”

Mă întreb: “Mai are rost” să stric banii fară rost?

Mă îndrept spre absolut sau spre un nou necunoscut?

Aș vrea să mi se raspundă, aștept, e în zadar,

Trăiesc în penitența conștiinței mele uitate,

Trăiesc de pe-o zi pe alta :”Asta-i viața mea nu alta!”

002.691

Bogdan. “O viata in penitenta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-0000864/poezie/8990/o-viata-in-penitenta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.