Poezie
Amintiri
versuri
1 min lectură·
Mediu
Mi-e sufletul departe-ntors în seri târzii și iara,
Îmi amintesc cum ne-ntâlneam sub plopii de la țară.
Când poposeam colo-n zavoi, la margine de apă
Și nu credeam că viața grea, cu dragoste-o- să-nceapă.
Nu auzeam atunci decât, viu, freamătul naturii
Și inima ce îți bătea la șoapta dulce-a gurii .
Aș fi dormit pe pieptul tău și zi și noapte-ntr-una.
Dar ar fi râs, poate de noi, și soarele și luna.
Închipuirea mea de-atunci, era atât de plină
De farmecu-atator visări, de viața fără vină...
Ar fi fost chinul cel mai greu să nu fii langă mine.
Și-acum simt mângâierile și-aștept să mă aline.
Toate se duc spre asfințit. Ani, zile și secunde…
Sunt singură. Am obosit. Și mă întreb : Pe unde…
Te- ai rătăcit, sau te-ai întors sub plopii de la țară
Și-n foșnetul ispititor începi iubirea iară…?
001.180
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Boeru Viorica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Boeru Viorica. “Amintiri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/boeru-viorica/poezie/1829428/amintiriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.