Poezie
Zefirul
versuri
1 min lectură·
Mediu
Un vânt șăgalnic, a lăsat
Zefirul cald în urma lui,
Dar l-a legat cu jurământ,
S-alerge singur și haihui.
El printre ramuri se juca,
Pe strat de flori de catifea,
Le săruta și le cânta..
Iubirea-mi toată vă voi da.
Văzduhul l-a îmbrătișat,
Dar i-a șoptit ca pe-nserat,
Să mângâie un trandafir
Lovit în joacă de-un copil.
Nu plânge floarea florilor,
De lângă tine n-am să zbor,
Și-ți spun, în șoaptă, că ador
Parfumul tău îmbătător.
Sfârșitul verii n-a știut
De dorul lui abia-nceput,
Când i-a șoptit tot pe-nserat,
Că rostul lui s-a terminat....
Și-un vânt șăgalnic l-a luat.
001.596
0