Bodiu Constantin

Tăcere, Fluturi cu aripi de praf taie lumina-n mii de bucăți. Mi-arunc privirea-n tavan, și brațele-ți reci cuprind, încolăcit în mine un gînd. Pe rînd, cu răsuflarea-n păru-ți, petrec

\'mi-e existența lacrimă amară, \'mi-e sufletul în muguri.. Trandafiri. Adie iar a primăvara, Am stele de plumb în priviri. Încă nu te știu, Dar te iubesc ce zi ce trece, Și cade peste mine

Am pictat podeauan-n negru, Fără tine lumină n-am, Ochi-mi căzuți în gropi violete Privasc pe geam.. Gânduri nebune, Le prind printre vine, Însurit-am fără tine Singurătatea m-angropat în

Brunet, monden, călcând alei străine. Auzi? ploaia bate-n geam, te chem pe tine.. Deschizi ușița-n suflet ars. Și strigi s-aduni cocori. Rîuri de lacrimi în noapte cad, Pe-obraz, din

Alei pline de frunze Scaune reci și pustii Nimicul în mine pătrunde Ca frigul toamnei tîrzii.. sunt liber și totuși legat sunt pasăre-n zbor infinit sunt piatra grea

Mi-e existența lacrimă amară, Mi-e sufletu-n muguri, Trandafiri.. Adie iar a primavară Am stele de plumb în priviri.. Încă nu te știu, Dar te iubesc pe zi ce trece Și cade peste mine rece