Intunecare

- soacrei mele , care s-a dus de curand sa culeaga stele

1 min lectură·16 februarie 2007

Mediu

Mă gandeam sa fiu o linie ferată

de lumina și flori

dar deodată a venit Potopul...

(fie clipa blestemată!)

...ca un tren de călători.

Ce pot spune?

Nu aduce ceasul ce aduce clipa!

Este drept? este nedrept?

M-a lovit un Inger, cu aripa,

Si mi-a stins lumina-n piept.

Unde-i doctorul?...sa vina!

să mă vindece de poate!

soacră-mea, s-a dus cu trenul

pentru cea mai lungă noapte!

022.616

bodea emil felician. “Intunecare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bodea-emil-felician/poezie/232381/intunecare

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

ai stilizat frumos... textul bate la o categorie de vârstă de cititori de peste 40 de ani. și totuși, ți-a părut rău de soacră, sau nu?!

Marian!
Desi sotia nu ma crede, mi-a parut si imi pare foarte rau...