Poezie
Balada celor fără de pereche
a fost odată ca niciodată!
1 min lectură·
Mediu
Merg trenurile spre apus
Pe roți de fier încătușate
Și-nvăluite de mister
Iar eu, rămân pe jumătate întors,
Ca haina pe-un cuier!
Privirea mi se pierde-n umbra
Atâtor ceasuri de-așteptări;
Sirene lungi se-aud departe
Dar vai! ce clipă mă desparte
De ploaia ce se-așterne-n gări!
Pustiu pășesc pe piatra aspră
Și simt cum freamătă călcâiul;
Un ultim tren prin mine trece
Când știu că eu am fost întâiul
Răpus de-o pasăre măiastră!
Și acolo, undeva!... departe!
Într-un vagon citind o carte,
Doar ea va sta ducând cu sine
Simbolul lacrimei ce curge
Ca un izvor adânc,prin mine!
Dar dacă e prea dimineață
Și prea devreme să mai plâng?!...
Dar dacă e prea pe-nserate
Și nu pot gândul să mi-l strâng?!...
Gonește trenule,departe!!!
...Și cântă-ți marșul triumfal
Cu ea citind aceeași carte,
De-amor, în stil medieval!
Eu mai rămân să tac prin gară;
Acum mi-atât de greu să plec...
Gonește trenule,prin țară!!!
...eu mai rămân să te petrec!...
001.223
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- bodea emil felician
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 157
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
bodea emil felician. “Balada celor fără de pereche.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bodea-emil-felician/poezie/149113/balada-celor-fara-de-perecheComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.