Poezie
Singuratate ardelenească
poezie
1 min lectură·
Mediu
Un bădiuc, bătut de soartă
Și de-o gură de pălincă,
Tot privea cu jale-n poartă
Două urme de opincă.
Fata i s-a măritat
De când mama ei s-a stins...
Și el sta, însingurat,
Lenevind , așa, întins !…
De când fata i s-a dus
Cu bărbatul pe la greci
Stă în poartă... la apus...
Serile sunt tare reci!
Paște iapa obosită
În ocol ardelenesc…
Nu mai vezi picior de vită !…
Numai buruiene cresc!...
Laica doarme lângă iapă...
N-are mult și fată pui!
Un țăran , izvor de apă,
A rămas al nimănui!
001.411
0