Divorțul

Da, în opinia mea este o poantă bună, cu o "întorsătură" bine gândită, adică la sfârșitul versului al treilea credem că proaspătul divorțat se referă la hârtia-certificat de căsătorie, dar în final vedem că motivul divorțului a fost teancul de hârtii (bancnote) al iubitului. Cred că se mai putea lucra la primele două versuri. Pe de o parte, la începutul catrenului, "Cum am ieșit" are sensul de "imediat", deci nu mai era nevoie de "la țanc". Apoi, ultimele două versuri sunt formulate pe un ton hotărât, adică divorțatul nu s-a deșteptat "nițel", ci total (aici este o contradicție). De discutat și dacă nu era mai potrivit "amantul ei" în loc de "iubitul ei".
Părerea mea, bineînțeles!
Numai bine!
Cornel Rodean