Alinturile tale, iubito, sunt precum
bisturiul septic al ratiunii debitand incizii grabite
pe creierul saturat de poezie...
Sufletul, captiv, se scalda in ochiul tau umed,
Etat d\'esprit sau incoerenta ca sistem
Poezie fara ritm,crepuscul fara poezie...
Cernit se asterne peste suflet giulgiul nostalgiei ireversibile,
Ca o crisalida a sperantei blocata in propriul
Eternul feminin
Cu fiecare zambet al tau reinventez universul,
Iar chipu-ti, mirabila faptura, devenit subit lapis philosophorum,
transmuta misterios orice gand intunecat in frageda lumina.
Cu
Metamorfoza
La inceput nu aveam aripi:
ma taram in tina - biata creatura aptera si oarba.
Mai intai m-a iscodit soarele: mi-au crescut aripi chitinoase - devenisem un scarabeu lucios si
Libido
Mai intai - ravnind, ah, suflet renegat si ars de asteptari febrile - te-am cautat,
cuantificand pitagoreice eresuri,
in caliciul lotusului cu o mie
