Din Univers o stea aș culege,
Din soare o rază aș alege.
Melancolia m-a apăsat,
Fericirea adâncă s-a spulberat.
Și parcă tot peisajul fericit
Nu mai e așa iubit.
De-aș fi pasăre în zbor,
M-aș prinde poate într-un nor.
De-aș fi eu fluture prin flori,
Mireasma lor mi-ar da fiori.
Așa că eu,
Zâmbind copilăreste,
Privesc la ei și
Din văzduhul întunecat,
Păsările acrobația și-au luat.
Pădurea singuratică a rămas
Într-un mare popas.
Mantia de brumă s-a așternut
Frunzele libere sunt;
Soarele ușor
Un fulg de nea prin nori e pribeag,
Dar el se-ndreaptă adesea spre un alt meleag;
El cade, încet zburând
Și o zări pe Iarnă plângând.
Ea suspină flori de gheață
Având și ele o
Din Univers o stea aș culege,
Din soare o rază aș alege.
Melancolia m-a apăsat,
Fericirea adâncă s-a spulberat.
Și parcă tot peisajul fericit
Nu mai e așa iubit.
Mătăsurile primăverii-s lungi, de vânt,
Iar păsările libere cânt.
Natura și-a pus haine de sărbătoare
Norii-s ca niște albe fulare.
Începe o ploaie cu petale
Căci florile nu au doar o
Într-o feerică zi, vântul parcă se întrecea cu soarele;
Suspinând izvoarele,
Florile zâmbind în culori,
Totul, de lumină-i un șuvoi.
Vara-i zâna zilelor dogoritoare,
Privirea este atrasă de o
Un fulg de nea prin nori e pribeag,
Dar el se-ndreaptă adesea spre un alt meleag;
Plutește alene pe geamuri decorate
Cu flori frumos pictate.
A întâlnit albine
ce roiesc cu viață,
Din văzduhul întunecat,
Păsările acrobația și-au luat.
Pădurea singuratică a rămas
Într-un mare popas.
Mantia de brumă s-a așternut
Frunzele libere sunt;
Soarele ușor
Cum steaua strălucește,
Cum luna dăruiește,
Lumina ei, împărătește.
Așa eu, mamă dragă
în zi de sărbătoare
Îți dăruiesc o floare;
Și vreau să-ți mulțumesc
Că tu mi-ai dat
BA