bjd

Ploii Rugăminți fierbinți Buze calde și cuminți Soarelui Inalte ruguri De prin toamnă De prin struguri Cerului Trupuri încalzite Tăvi inalte De clatite Þie Ploi și sori si ceruri Si

Și dacă copacii sunt declarațiile de dragoste ale Pamântului și florile , visele lui cele frumoase atunci ce să fie oare lacrimile tale ?

Luminile orașului s-au stins O oră mai și soarele se-nalță în stăruința lui de-a lumina pământul... O oră doar în care vrei sa-ncapă Poveștile de dor si de iertare În care vrei ca viața să

In vara ce ne arde in dorul ce ne arde Suntem luminari p-un altar nesfirsit Tu esti un trecator , eu sunt o trecatoare Cu mersul in cadenta , cu suflet coplesit. Ce trista e iubirea , ce

Din vagi culori armonizate, Din vise vechi ,prea dragi comori, Din stelele nenumarate Si din lumina multor sori, Te-ai intrupat, ai aparut, Existi din propria-ti cenusa, Te-am cautat atit

Suntem ca doua stele cazatoare, Ca doi meteoriti ratacitori, Ca doua valuri, nu-n aceiasi mare, Si totusi, ne-ntilnim adeseori . Ne-am ratacit si umbrele durerii, In suflet ne apasa tot mai

In noaptea asta mare Un colt de luminare Incetisor arata Lumina tremurata. A adormit in rama O palida icoana , Virtej de intuneric Lugubru si feeric. Ma insotesc in noapte Cu

Am alergat cu gleznele de lut. De nu s-au frint e iarasi o minune, Nu am avut atita-ntelepciune Sa ma opresc chiar de-as fi putut. Am masurat si cerul si pamintul Cu ochii mei de om ,

Doar visele mor demne Caci eu, ma tem de moarte. Ea va veni devreme Sau poate prea tirziu, De demnitatea florii Eu nu cred sa am parte , Sa-mi cern incet petala Intr-un amurg pustiu.

In linistea uitata Si in intunecarea serii Eu - vinovata Tu - sol al tacerii Ma numar grabita Spargind galagia Asteapta-ma ! haide ! Invinge-ti minia. Bock J.D.

Fara cuvinte, ai plecat lasand in urma iubirea mea : pasare cu aripile frante , Fara cuvinte ai sters cu buretele prezentului trecutul meu : jucarie uitata in arsita verii Fara cuvinte

Alerg mina in mina cu amintirea ta. Lumina de stea ce-ti vesteste chemarea ma face sa tremur cuminte. De azi inainte, al meu va fi mersul . A ta va zarea . Mereu eu voi merge , mereu, o

Farmituri de seara Cioburi de cer intunecat Zgomote de albastru Flori (Flori de ploaie ) Arhitectura abstracta Finaluri neasteptat de ciudate Ciudatenii Impresii gresite Greseli

Tacerea ta e legea cruda A unui joc ce ma -infioara Tu ma surprinzi, a cita oara ? Cu trena ta de vreme uda. Si sa ma zapacesti de tot, Despoi gradina de verdeata, Cad ploile spre

Si daca mai plang norii, Si mai varsa lacrimi reci Iar zapada - diamante marunte , Ma mana ,uitata pe ,drumul spre veci, Si daca marturiseste lumina Umbrele trecutului, Si urmele sale , Eu

Fragila asemeni unui git de lebada, tandra asemeni unei mame, misterioasa ca adincul oceanelor, grava ca sunetul unei viori, romantica asemeni unei seri senine, iubirea se poate schimba

E iarna in sufletul meu este ger. ca imtr-o lume cu altfel de reguli ma incalzesc si pier. asemeni fulgului de zapada. Prea tirziu sa mai schimb ceva e iarna si atit . E iarna ,

Cind totul e spus Mai lasa sa doarma In cuibiri de toamna Tacerea . Nu pinge durerea Ca scapi de la barca Rin rame lopata . Si zarea te-nghite, Si gata! Ramii fara vina , Prizonier la

Eu voi pleca curind in alta lume Tu sa pastrezi in piept cu strasnicie Si lacrima si vorba si sarutul Ce vreau sa le transform in vesnicie.

Rădăcinile iernii, Adânc rasfirate in mine, Se vor topi. Dar oare ranile lor, Umbre din umbrele Neființei, Vor disparea? Îmbrațișarea cerului Și a pământului Ma prinde in ea. Glezne de lut Mă dor

Placeri albastre si nevinovate Trec perechi, perechi Florile din fața casei. (pe care le-ai plantat aseară) Sar coarda. Trăim pe lume nebună de iubire. Si fluturii aceștea Frumuseți

Se cern tăcerile prin sită Până ramâne sita goală, Cuvintele - și ele mute, Plutesc prea sus sa le ating, Nu știu sa le mai fac sa cadă De unde sunt, ca o zapadă, Și chiar de-aș ști, ar fi

S-a prabusit secunda in ea luand eternitatea etalon lumina insasi si-a oprit colindul incremenind fotonii gravitatia a obosit si lasa asa , ciudat , haotic sa se plimbe de colo - colo,

Ca o alta falfaire de aripe si de gene tu esti alta ramasita ce mi se strcoara -n vene . Ca o lene nerostita de aripi si de cuvinte tu esti alta ramasita ce ni se strecoara-n