Poezii

Hipnotică Umbra copacului Răsfoiește timpul rămas. Pesimistă Înserarea-hoața Strecoară starea ei de spirit. Un copil râde. Dintr-o dată Viața redevine prezentă!

Luminile orașului s-au stins O oră mai și soarele se-nalță în stăruința lui de-a lumina pământul... O oră doar în care vrei sa-ncapă Poveștile de dor si de iertare În care vrei ca viața să

Rădăcinile iernii, Adânc rasfirate in mine, Se vor topi. Dar oare ranile lor, Umbre din umbrele Neființei, Vor disparea? Îmbrațișarea cerului Și a pământului Ma prinde in ea. Glezne de lut Mă dor

Neliniști rotunde si veștede Rătăcind prin văi cu miasme de moarte Buturigi putrezite Și cioburi murdare de cer . De asta data unde să mai fugă? Din inchisoarea trupului bolnav Sufletul

Ploii Rugăminți fierbinți Buze calde și cuminți Soarelui Inalte ruguri De prin toamnă De prin struguri Cerului Trupuri încalzite Tăvi inalte De clatite Þie Ploi și sori si ceruri Si

Placeri albastre si nevinovate Trec perechi, perechi Florile din fața casei. (pe care le-ai plantat aseară) Sar coarda. Trăim pe lume nebună de iubire. Si fluturii aceștea Frumuseți

Împinsă in alte trecute caderi De visele , toate nebune si ele, Repet, obosită aceleași chemări Le caut răspunsuri în noi și în stele. Trecuta iubire, bătrână, ridată, Ajunsă doar umbră, doar

Și dacă copacii sunt declarațiile de dragoste ale Pamântului și florile , visele lui cele frumoase atunci ce să fie oare lacrimile tale ?

Si daca mai plang norii, Si mai varsa lacrimi reci Iar zapada - diamante marunte , Ma mana ,uitata pe ,drumul spre veci, Si daca marturiseste lumina Umbrele trecutului, Si urmele sale , Eu

Schelete cu golul gurii iesind pe ochi. Gustul fad al carnii nesarate si putin statute. Salata batrana. Sare dietetica. Venirea noptii. Luna ca o pizza cu prea mult cascaval. (de parca

Ca o alta falfaire de aripe si de gene tu esti alta ramasita ce mi se strcoara -n vene . Ca o lene nerostita de aripi si de cuvinte tu esti alta ramasita ce ni se strecoara-n

Din blanda lumina Ce, din cer, se pogoara Te-mbie , pierdute, Iubiri de o seara . Pe strazi nepavate Sarutu-i reclama Taxat e amorul Si pesti-i pun vama. In cruda lumina Ce , din

Fara cuvinte, ai plecat lasand in urma iubirea mea : pasare cu aripile frante , Fara cuvinte ai sters cu buretele prezentului trecutul meu : jucarie uitata in arsita verii Fara cuvinte

Enumeratia necuprinsului Alcatuita Din atomi si celule Chimie primordiala Si fizica mistica Legile vietii Si legile materiei Si daca roca respira.. asa odata la zece mi de ani Cine

Farmituri de seara Cioburi de cer intunecat Zgomote de albastru Flori (Flori de ploaie ) Arhitectura abstracta Finaluri neasteptat de ciudate Ciudatenii Impresii gresite Greseli

Impletituri de frunze moarte, Purtate de ape colorate ciudat. Sosele de asfalt si codrii neumblati. Tot mai des sosele. Si tot mai rar codrii . Pamant cu buze uscate si mucegaite , Mari cu

Nelinisti , tomnatece si fara vlaga , pline de insomnii, navigind spre absolut cu pinze de temeri zdremtuite. Nelinisti crude si sfredelitoare asemeni unui cioc de vultur mincator de ficati

Fragila asemeni unui git de lebada, tandra asemeni unei mame, misterioasa ca adincul oceanelor, grava ca sunetul unei viori, romantica asemeni unei seri senine, iubirea se poate schimba

Eu voi pleca curind in alta lume Tu sa pastrezi in piept cu strasnicie Si lacrima si vorba si sarutul Ce vreau sa le transform in vesnicie.

In linistea uitata Si in intunecarea serii Eu - vinovata Tu - sol al tacerii Ma numar grabita Spargind galagia Asteapta-ma ! haide ! Invinge-ti minia. Bock J.D.

In noaptea asta mare Un colt de luminare Incetisor arata Lumina tremurata. A adormit in rama O palida icoana , Virtej de intuneric Lugubru si feeric. Ma insotesc in noapte Cu

Rotunda ,azi, privirea ta ,in cercuri Ma inconjoara ca o floare rara. Inebunita nu gasesc sfirsitul Ori inceputul straniului ce ma inconjoara. Rotunda e roata olarului, rotunda Miscarea cu

Cind totul e spus Mai lasa sa doarma In cuibiri de toamna Tacerea . Nu pinge durerea Ca scapi de la barca Rin rame lopata . Si zarea te-nghite, Si gata! Ramii fara vina , Prizonier la

E iarna in sufletul meu este ger. ca imtr-o lume cu altfel de reguli ma incalzesc si pier. asemeni fulgului de zapada. Prea tirziu sa mai schimb ceva e iarna si atit . E iarna ,

Se inalta prin mine iubiri pina la stele. Coboara prin mine pelin si pacat. Ma saruta tarina cu buze batrine. Azi nu-i sarbatoare dar clopote bat.

Tacerea ta e legea cruda A unui joc ce ma -infioara Tu ma surprinzi, a cita oara ? Cu trena ta de vreme uda. Si sa ma zapacesti de tot, Despoi gradina de verdeata, Cad ploile spre

Soldatei de plumb, Mici cit un chibrit, Mesteresc la tun. Tunu-i ruginit. Iz de mucegai Ma izbeste-n nari , Unde au fugit Cele patru zari ? Se ivesc din ceas, Clipe care

Cuvintele imi zboara de pe buze si sufletul ramine asemenea cuiburilor parasite in toamna . Dar, ca spuma apelor marii cuvinte noi se nasc din propriul val.

Alerg mina in mina cu amintirea ta. Lumina de stea ce-ti vesteste chemarea ma face sa tremur cuminte. De azi inainte, al meu va fi mersul . A ta va zarea . Mereu eu voi merge , mereu, o

In vara ce ne arde in dorul ce ne arde Suntem luminari p-un altar nesfirsit Tu esti un trecator , eu sunt o trecatoare Cu mersul in cadenta , cu suflet coplesit. Ce trista e iubirea , ce

Am alergat cu gleznele de lut. De nu s-au frint e iarasi o minune, Nu am avut atita-ntelepciune Sa ma opresc chiar de-as fi putut. Am masurat si cerul si pamintul Cu ochii mei de om ,

Se cern tăcerile prin sită Până ramâne sita goală, Cuvintele - și ele mute, Plutesc prea sus sa le ating, Nu știu sa le mai fac sa cadă De unde sunt, ca o zapadă, Și chiar de-aș ști, ar fi

Doar visele mor demne Caci eu, ma tem de moarte. Ea va veni devreme Sau poate prea tirziu, De demnitatea florii Eu nu cred sa am parte , Sa-mi cern incet petala Intr-un amurg pustiu.

Ingerii nu mor niciodata ei se sting . Le iau locul cei ce stiu sa invirta norocul. Ingeri nu mai sint. S-au transformat in salcii plingatoare in pasari ce se duc plutind,in cerc , platind

Suntem ca doua stele cazatoare, Ca doi meteoriti ratacitori, Ca doua valuri, nu-n aceiasi mare, Si totusi, ne-ntilnim adeseori . Ne-am ratacit si umbrele durerii, In suflet ne apasa tot mai

Din vagi culori armonizate, Din vise vechi ,prea dragi comori, Din stelele nenumarate Si din lumina multor sori, Te-ai intrupat, ai aparut, Existi din propria-ti cenusa, Te-am cautat atit

Rasculati si nebuni, Nici nu stim de ce vrem, Ca la margini de lumi Sa lasam cite-un semn. Sa se stie pe veci, Ca pe-aici am trecut De mai sumtem sau nu Noi am fost , am vazut. Chiar de

Mi-am cenzurat visele pentru ca diferenta (dintre ele si realitate) sa nu ucida speranta