Împinsă in alte trecute caderi
De visele , toate nebune si ele,
Repet, obosită aceleași chemări
Le caut răspunsuri în noi și în stele.
Trecuta iubire, bătrână, ridată,
Ajunsă doar umbră, doar
Din blanda lumina
Ce, din cer, se pogoara
Te-mbie , pierdute,
Iubiri de o seara .
Pe strazi nepavate
Sarutu-i reclama
Taxat e amorul
Si pesti-i pun vama.
In cruda lumina
Ce , din
Neliniști rotunde si veștede
Rătăcind prin văi cu miasme de moarte
Buturigi putrezite
Și cioburi murdare de cer .
De asta data unde să mai fugă?
Din inchisoarea trupului bolnav
Sufletul
Rotunda ,azi, privirea ta ,in cercuri
Ma inconjoara ca o floare rara.
Inebunita nu gasesc sfirsitul
Ori inceputul straniului ce ma inconjoara.
Rotunda e roata olarului, rotunda
Miscarea cu
Impletituri de frunze moarte,
Purtate de ape colorate ciudat.
Sosele de asfalt si codrii neumblati.
Tot mai des sosele.
Si tot mai rar codrii .
Pamant cu buze uscate si mucegaite ,
Mari cu
Nelinisti ,
tomnatece si fara vlaga ,
pline de insomnii,
navigind spre absolut
cu pinze de temeri zdremtuite.
Nelinisti crude si sfredelitoare
asemeni unui cioc de vultur
mincator de ficati
Rasculati si nebuni,
Nici nu stim de ce vrem,
Ca la margini de lumi
Sa lasam cite-un semn.
Sa se stie pe veci,
Ca pe-aici am trecut
De mai sumtem sau nu
Noi am fost , am vazut.
Chiar de
Ingerii nu mor niciodata
ei se sting .
Le iau locul
cei ce stiu sa invirta norocul.
Ingeri nu mai sint.
S-au transformat in salcii plingatoare
in pasari ce se duc plutind,in cerc ,
platind
Enumeratia necuprinsului
Alcatuita
Din atomi si celule
Chimie primordiala
Si fizica mistica
Legile vietii
Si legile materiei
Si daca roca
respira..
asa
odata la
zece mi de ani
Cine
Hipnotică
Umbra copacului
Răsfoiește timpul rămas.
Pesimistă
Înserarea-hoața
Strecoară starea ei de spirit.
Un copil râde.
Dintr-o dată
Viața redevine prezentă!
Schelete
cu golul gurii
iesind pe ochi.
Gustul fad al carnii nesarate
si putin statute.
Salata batrana.
Sare dietetica.
Venirea noptii.
Luna ca o pizza cu prea mult cascaval.
(de parca
Cuvintele imi zboara
de pe buze
si sufletul ramine
asemenea cuiburilor parasite
in toamna .
Dar,
ca spuma apelor
marii
cuvinte noi
se nasc
din propriul val.
Soldatei de plumb,
Mici cit un chibrit,
Mesteresc la tun.
Tunu-i ruginit.
Iz de mucegai
Ma izbeste-n nari ,
Unde au fugit
Cele patru zari ?
Se ivesc din ceas,
Clipe care
