BIRTU-PIRAIANU VIOREL

mă dezbrac de dureri, de păcate , de toate într-o noapte o lume fără uși, fără ferestre unde să așez trupul ucis jos spini, în jur mărăcini mut în tăcerea gândului pe o tablă, astăzi

amurgul golit de idei precum o candelă uitată la căpătâiul unui trup jefuit de ultima speranță ucisă și ea pe treptele lumii tace... doi oameni rătăciți în ruina unui gând gonesc la margine