Poezie
haine avertizoare
lumea pe care o urăsc
2 min lectură·
Mediu
privind spre Dincolo de zare
un text la care vreau să-i fac ramă
în culorile hainelor avertizoare
un text de pus în rama minții
să nu ne ascundem printre gunoaie
un text de mers pe șinele imaginative ale mâinilor
să te cauți între ele strângând de pe jos
totul
lumea asta pe care o descriu mă face să sufăr
lumea asta jegoasă ne stă în cale
priveliștea gunoiului aruncat în prăpastie
să nu-mi aplec corpul peste parapet
uitindu-mă pe fereastra ce dă spre Mediterana
să privesc numai înainte
spre țărmul mării ,verdele
că altfel e de rău:
ce pot vedea dinspre aproape spre orizont
dinspre mine spre cerul tău
plasticuri murdare
în struguri aburinde
de roua dimineții?
lumea asta o urasc
și pe cei care
se aduna-n bîrfele
gunoaielor restabilindu-le o ordine anume
lumea murdăriei interioare
și a loviturilor sub centură
lumea care minimalizează
munca altora, din fotolii,
derâdere colectivă, INVIDIE in fapt,
capra altuia să moară, de ce nu, e mai ușor decât să ajuți!
paragina,mirosurile dintre sărbători
neîmprospătatele mizerii
ascunse la subsuorile parfumate
peste jeg.
brățările de lumină ce-ți mișcă privirea
cînd te uiți spre băgăreala spre scena
reabilitării!
dar rar mă pot bucura
de arpegile muzicii izvorâte
din bunatate și finețe
în fânul cumințeniei, cromatisme.
te mai vreau printre lucrurile insuportabile
n-am încotro
nu pot să le evit, sunt pe caldarâmurile care cresc
din pământ, sunt recrescute de cei care
aruncă, aruncă alături de lada de gunoi,
sunt reclădite de cei care scurmă, scurmă.
codificarea se dă
de ceasul morții, orga, tubulatura,
rezonanță cosmică
bumerangul ecoul
ȘOCUL
Bianca Marcovici
15 decembrie.2004
002.459
0