Răceala fericirii

***

m-am simtit defloarată
într-o clipă uitatoare de vîrstă
și principii
într-o zi îin care diafragma minții s-a spart
umplindu-mă de sîngele cald
m-am simțit deflorată



poezia n-are nici o șansă


de a păcăli un nevăzător
citindu-i în palmă
poemul trosnind din genunchii
invalizi
când peisajul te fură
prin gotica bucătărie a răspunderii
colective
...de a cântări echilibristic
metamorfozele cheii succesului
al acopuncturii demersului de sine
prin profesionalismul imaginilor locale
când poemul nu se mănâncă pe pâine
la ora cînd semnificativă e
recunoașterea concentrării
în poem
a câtorva romane științifico-fantastice
al trenului care a pornit în căutarea
prințului rătăcitor
într-o zi când soarele n-a apus
între sânii melancoliei-linia vieții-

din păcate poemul înghite multe file nerostite
într-o lentoare a apelor niciodată citite
alături de lumea ce-nfulecă
bătăile de inimă ale poetei

...de a păcăli vioara
indiferența...



Răceala fericirii

de a mă replia în găoacea mea.
e greu să mă despart de mine
prin tine, răceala fericirii
în felul meu sunt axe și repere
care duc spre infinit
niciodată nu mă întâlnesc
niciodată nu-s perpendiculară
pe viața mea
dar tu m-ai chemat
să te ascult cândva
rigiditatea mă inhibă acum
iar
ultimul discurs mi-a adormit simțurile
aproape definitiv.

nu mă mai recunosc
ultimul pai de care m-am apucat
ca de o plută
m-a înecat
privind în ochiul cuvântului-

Bianca Marcovici
din galeria agora