muntele de minciuni

întotdeauna bărbatul oprit din fumat
se întoarce să-și privească chipul în oglindă


dar tu erai muza
care nu erai în stare să dărui cuiva
ceva
nici măcar o silabă
nici măcar o floare
te credeai iubită, dar te iubeai...

colecționai aplauze sub geam
și farduri amețitoare
te cuibăreai pe muntele de minciuni
uitând că nu ești vultur...
ci o simplă agățătoare, plantă plantă
urcă urcă simbioză
de-a pururi și încă o zi

bianca marcovici