diapazonul morții

Un poem în proză

Prea lung să fie înțeles de amatorii care scriu cu rimă la mine la tine,

Cu flori și ghiocei sau palatele altora cu imagini feerice. Sunetul dictează totul, ascultă tancurile care zboară pe cerul nostru ploios, dronele care explodează în curtea omului oriunde...

Ascultă diapazonul morții la știri, ascultă pulsul inimii care bate pentru fiecare ostatic, soldați care-și dau viața,

Oare cu ce rimează?

Doar trăim în secolul ăsta

Primejdios, religios?

Unde e mărțișorul visat

Pentru cei care împletesc un șnur colorat roș alb cu pompoane? doar amintiri sub zăpada caldă.

Al nostru mărțișor e galben precum Steaua lui David!