să nu plângi, Alioșa, că mi se face dimineață acum
lumina-mi explodează-n retină și uit noaptea, neliniștile, zbaterile
mângâi visul cu tine așa cum mângâie mama copilul pierdut
cât mă ardea
s-a întâmplat atunci când
am intrat în pielea vânzătorului de bilete la circ,
asta după ce dezbrăcasem rochia desuetă
o cususe mama noaptea înțepându-se la degete
în bucătăria unde picura încet
BD