Poezie

Pretul Vremii Pierdute

1 min lectură·14 aprilie 2004

Mediu

Pentru o viață scurtă cât un fir de iarbă,

Care, cu teamă trece prin orișice furtună,

O clipă-ucisă-n pripă de-o inimă nebună

– ce, prin bătăi rebele, încearcă să îți spună

Că lacrimile calde încep să se adune,

Și se depun pe suflet, lăsând profunde urme –

Înseamnă infinitul închis în vremi pierdute.

Un preț prea mare plăteam pentru-o minciună

Clădită-n idealuri, de-o inimă nebună

Care, de mult încearcă, prin mii de voci să-mi spună

Că rostul meu se pierde, în ceață și furtună

Și că mă tem prea tare, și fug cu disperare

... de noile-nceputuri ce-mi se arată-n cale...

Cu atâta siguranță, pășeam prin vremi pierdute...

S-a mai deschis o rană din cele mai profunde,

...și parcă totu-i rece... m-arunc din nou în umbre

Ce mă strivesc și chinuie cu aceleași gânduri sumbre...

Din nou mă simt pierdut... nu știu „de când” sau „unde”...

Și-ncerc cu disperare să-mi păcălesc destinul,

Și vreau cu-așa ardoare, să las deoparte chinul

Născut, crescut, urzit de-atâtea vremi pierdute...

002.557

Ben Ber. “Pretul Vremii Pierdute.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ben-ber/poezie/69952/pretul-vremii-pierdute

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.