Gand 3
Dorințele mele și-au scris testamentul, În mintea mea oarbă nuanțe apar Aș vrea veșnicia să se-nchidă în mine... ...și vântul să geamă amar. Adesea mă pierd în durere și-n ceață Iar mintea-mi
Gand 2
Te rog... mai mută-odată norii Cu ochii tăi, firimituri de rouă; așterni cearșafuri albe peste trecutu-mi gri În sinea mea, sunt sigur că tu știi că-n jurul meu cu lacrimi încă
Diavol
Diavol Abia aștept să vezi primejdia ce te așteaptă .... prin simplul fapt că m-ai ales pe mine! Nicicând, o soartă n-a fost mai nedreaptă... * Diavol nemuritor, dar
Lacrima
Lacrima 13,19,20 Martie 2004 Se-nchide timpul, și din umbre reci se nasc furtuni. Toate se pierd în nori, iar gândul mi se-schimbă-n picături ...ce-ți sapă-n suflet răni, și-adânci stigmate-n
Poetul
Poetul se certa cu marea-nvolburată Pentru Cuvântul trist, cu gust de toamnă Și-ntre ei doi nu era chip de pace... „ – Pe-un val de-al tău, mi-aș ridica o barcă! ” „ – Pe-al meu talaz, piciorul
Pretul Vremii Pierdute
Pentru o viață scurtă cât un fir de iarbă, Care, cu teamă trece prin orișice furtună, O clipă-ucisă-n pripă de-o inimă nebună – ce, prin bătăi rebele, încearcă să îți spună Că lacrimile calde
Marele Plan
Deșiram o poveste Despre flori ce cresc din nimic Și-ating fața soarelui... Mă prefăceam că-o gândesc... Cu sufletu-mi prea mic ...prea slab și absent... Fără vâsle, zadarnic înfruntam un
Ma sting...
Ieri m-am trezit fugind de mâinile destinului Cu muza inspirației cuminte-n palma dreaptă. Am înțeles atunci că totu-i doar o treaptă Spre-a nu pierde-un fir din umilința chinului... M-am
Măștile
Parcă te vad... ești tristă dar zâmbești, Încerci să-mi pari mult altfel decât ești... Nu te cunosc, și timpul e prea scurt... Mi-e teamă să vorbesc... dar pot să te ascult ce greu mi-e să
fără titlu
Care e răspunsul la întrebarea ce-mi incită simțurile cât și așa-mi-pătata conștință adâncită...? Care e cheia transformării mele in bine ...și ce ar trebui să-nvăț
Primesc
Primit-am, în anii mei de chin și regăsire Un dar de sus, ce mi-a deschis o mie de cărări, De atâtea vorbe-n vânt, și de atâtea tulburări, Mă simt slăbit... și totuși forța crește-n
Visez
În vis, totu-i mai simplu Deși în aparență e-un mister… Nu îl mai ai ca adversar, pe însuși timpul Chiar dacă-n noapte, totu-i efemer… Sub gene, realitatea e mai dulce Chiar făr’ culori,
Gandesc
Pentru că, toate câte fac, Mă rup de ce ar trebui să fiu Aștept ceva ce-mi poate explica tăcerea... Un gând poate, o revelație, sau un chin Alt scop mai nobil, poate învierea Un pom în cale,
Vreau
Vreau să înțeleg un dram din tot ce mi se-ntâmplă Și, pentru o clipă să găsesc că toate-și au un rost Gânduri de mult pierdute, apar, dispar mă dor sau mă incită Aștept secunda-n care trist, voi
Cred
Cred c-o să ajung să te urăsc... Sau poate mintea mi-a apus de prea mult fum... Cred că-i devreme să-ți vorbesc... Tu nu-nțelegi... dar știi prea multe-oricum... Cred că furtuna a-nceput de
Dedicație
Și dacă ar fi să uit Ce greu mi-e fără tine, aș trăi plângând, Dar și înecat în plâns mi-aș aminti mereu De florile ce ți-am trimis pring gând, ...și nu au mai ajuns... Spre ce Oracol să-mi
