Poezie
Nu este nimeni de vină
1 min lectură·
Mediu
că seara adună urma poveștilor rotunde.
Revin cu aceleași tropote,
timpul nereușind să-i domolească scânteile
nici după zile, luni...
Erau așa albe încât și acum intră cu năvală în odaie...
Aș putea să-i ating sariul încă fierbinte,
pentru încă o clipă iar și iar.
Inspir...
Aceleași tropote
aprind pădurile,
de parcă regele Solomon,
și-ar petrece sabia peste râsul lor
peste curajul de a mai face un pas,
de a gândi,
de a mima...
Maia a fost iubită,
adâncul privirii ei,
vocea obedientă năruia ideea de a fi,
minciuna-i răcea atingerea ochilor.
Nici măcar nu-și dădea seama că se născuse oarbă,
și că se jucase cu chibrite,
că în palmele-i sidefii,
frica trecerii peste munți și inedit
îi era rouă...
- Maia, mai lasă PC-ul, la copii le este foame!
Vremea este schimbătoare,
se anunță secetă sau ploi.
Măcar știe să asculte bătăile din sângele
vinului și pâinii...
22.03.2012
00996
0