Poezie

Gândul,

1 min lectură·27 februarie 2012

Mediu

aleargă în timpul

în care puteam împletii margarete.

Cununa o așezam în gardul de nuiele.

Bunica spunea că atrage dragostea,

așteptam, o credeam.

După ore, zile, se uscă și eu odată cu ea...

Gândul poartă cu ea multe genți,

într-o mână și în alta,

roșii, cenușii,

mereu clătinate de adâncimi.

Frica curge în neant, irupe...

În jur doar eu și ea,

Pierdută-n gând

cu geanta albă pe umăr.

Iubite,

acum viața are alte măști

margarete se reîncarnează absolut în culori,

duios se reazămă pe colțul buzelor.

Dulcea-i privire măsoară secundele până la soare

Nu știam că gândul are fruct!

În ultima-i geantă albă

pun câtă lumină răsare-n nopți,

apoi,

îmbrățișăm săruturile

printre degetele gândurilor...

Jocul se vindecă...

00973

Belean Maria Ileana. “Gândul,.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/belean-maria-ileana/poezie/14001883/gandul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.