Poezie
Povara clipelor ninse
1 min lectură·
Mediu
se frâng ramuri
de la o vreme
nu mai știu pe ce umăr
să-mi reazăm clipa
mă afund în viață
ca Hansel și Gretel
fără cale de întoarcere
aștept
latentă
sunt zile în care-mi privesc
nepoțelul
îl iau pe genunchi
împletesc povești
nu mă crede
nici eu
adevărul
se disipează cu timpul
spun povești fantastice
din podul ochilor
e numai o aruncătură de băț până la cer
poveștile
în steiuri de busuioc
se reîncarnează buzele
(istovite până și de un mic surâs)
pentru o rugă
și
poate
el se va apleca
001159
0