Poezie
Hebe
1 min lectură·
Mediu
Hebe
O unda a melodiei lovi racoarea pietrei,
sari o picatura pe firul gras de iarba
si izvori frumosul chip al fetei
dorind lumina sa absoarba.
Un pas timid spre departari
si suflu-ti tremurand dorinta
se-ascund intr-un imens de flori
si-n cantec umezind gurita.
Te vad! picior descult in fanul verde
si mana cum dansezi in zare.
Tu, ochi, cum stralucesti de sete
si san cum arzi de nerabdare.
Esti cruda, dulce egoista,
ca-nrouratele petale,
ca mura-nfrigurata
sub picurii de ploaie.
002.093
0