Poezii

Posomorati vor plange norii crestand lacrimi pe obrazul tau. Lasa maruntaia ploii sa-si spuna dorul sau! Lasa picatura sa-ti friga buzele, sa guste ea din gustul tau! Las-o sa-ti mangaie

Plange artistul de amara-i neputinta, plange de inutila varsata vointa, caci panza ce-i sta colorata in fata nu are nici glas, nu are nici viata. El vrea sa astearna curand pe hartie tot

Doi straini N-ai stiut de unde vin si as fi vrut sa-ti fiu strain. Sa ramai un nume dulce de rostit, de nevazut, de necunoscut. Si daca sti cat de mult a minunat fiinta ta in existanta

Inspiratie E mana mea o stanca uitata-n neclintire, ascunsa-n foaia adanca pierduta-n adormire. Si, tu, creion nevrednic! umbresti albul domol ce izvoreste din nimic si

Hebe O unda a melodiei lovi racoarea pietrei, sari o picatura pe firul gras de iarba si izvori frumosul chip al fetei dorind lumina sa absoarba. Un pas timid spre departari si suflu-ti

Fantana Castaliei Castalia! vreau apa din a ta fantana sa fie cea mai rece, sa fie cea cea mai buna s-apoi s-adun lacrimile versurilor mele sa lovesc strunele cu ele, sa fac lira sa