Pot pierde tot, nu-mi pasă deloc,
Pot să mă-ntorc din drum sau să rămân pe loc,
Că duc o viață ușoară, că duc o viață grea,
Vei rămâne acolo în inima mea.
Așa a fost destinul, nu regret,
Inima
O soartă tristă, blestemată,
Un destin ce i-a fost hărăzit,
Dar tot mai are forța să zâmbească,
Chiar dacă toți pe el l-au părăsit.
Născut aici, în România,
În țara-n care drepturi el nu
Întunericul mă bântuie mereu,
Vreau să găsesc o cale către Dumnezeu,
Dar trebuie să fug de ispită
Și să-mi repornesc bunătatea oprită.
Pe lumea asta e mult fum,
Viclenie, minciună, hoție, sunt
Am fost singur și am plâns,
Dar nu a fost de ajuns,
Stăteam ziua și plângeam,
Noaptea mereu suspinam.
N-a fost nimeni lângă mine,
Veneau doar când eram bine,
Dar n-am să uit
Privesc luna și mă gândesc la tine,
Aș fi vrut să fim împreună la rău și la bine,
Nu știu dacă la asta te-ai gândit,
Dar îți spun cu sinceritate, te-am iubit !
Nu știu ce a contat pentru tine
A avut o soartă blestemată,
Un vis, o speranță, acolo-ngropată,
Sub pământul umed ce-l apasă,
Pe pieptul sfărâmat cu grijile de-o viață.
E întuneric și durere,
Avea dorințe, dar a-ncetat să
Ai uitat,mai draga, toate cate-au fost,
Ti-ai uitat prietenele tale,
Ai vrut sa ai ce ele n-au avut,
Acum traiesti ca o regina-n puf.
Cate greseli mai fac aceste fete azi,
Ca-si parasesc
România plânge sub tăcere
Și dreptul ei la existență cere,
Săraca nu mai poate să accepte
Oamenii ce-și cresc răutatea-n sere.
România cu lacrimi de sânge,
Ce zi de zi în ochii noștri
O inimă făcută scrum, atât a mai rămas acum
Și era plină cu iubire căci n-a ieșit nici fum,
A ars toată, te-ai ocupat de ea,
Ai rămas cu a ta, nefericită și rea.
Destinul o să te pedepsească,
Cu inima frântă scriu și acum, plângând,
Mă grăbesc să termin și mai încep un rând,
Fiecare literă înseamnă o lacrimă căzută pe foaie,
Un rece fior ce-n mine se îndoaie.
Am greșit mult și o să
Vor lumea asta s-o vada pe jos si s-o stearga,
Sa zambeasca ironic cand inima noastra-i amara,
Sa stapaneasca pamantul cu tot ce-i pe el
Si sa spuna apoi ca traiesc mai jos cu-n nivel.
Vor sa
E noapte și m-am gândit să scriu despre tine,
Hei, Elena, ce faci? Ești bine?
Ești o fată isteață și nu scriu între ghilimele,
Ai și-un nume drăguț, la fel ca al mamei mele!
Are doar
Tâlharilor, vouă chiar nu vă pasă,
Că oamenii nu au ce pune pe masă,
Vouă nu vă este frică de nimic,
Aveți noroc, sunt mult prea pajnic.
Uitați-vă la țară cum zace acolo la
Am alergat spre orizonturi noi,
Sperand ca voi gasi ceva divin,
Dar am gasit lucruri prea reci
Si n-am putut ca sa m-ai scap din chin.
Am alergat spre soare si spre cer,
Dar m-am oprit cand
Pun inima pe foaie și transcriu,
Din ea durerea iau și încep să scriu,
Cum încă bate, nu pot să îmi explic
Și o desfac nerăbdător precum un plic.
Sunt amintiri triste, dar și clipe
-Tu, om nebun,
Ce-ți plângi singur de milă ?
Sau vrei să pari puțin mai bun,
Când toți te văd doar o ruină ?
-Sunt om nebun doar când iubesc
Cu patimă această țară,
Când văd copiii cum se
Pun pariu că tu n-ai trecut prin ce-am trecut eu,
Că tu ai avut bază și protecție lângă tine mereu,
C-ai fost susținut și nu ți-a fost greu niciodată
Și tot ce ți-ai dorit ți-a fost oferit pe
Un tunet ce-n mine trăiește,
O speranță ce-n mine zvâcnește,
O șansă aș vrea să-mi oferi
Și n-am să te las niciodată să plângi sau să zbieri.
Ești fata ce-n mine ai aprins o lumină
Și sufletul
Îți spun acum că țin la tine
Și-aș face orice ca să îți fie bine,
Nu vreau să plângi, să taci sau să oftezi,
"Bibi mic", citind, aș vrea să te calmezi.
Mă doare să te știu că suferi,
N-aș mai
Sunt încă în picioare, am fruntea ridicată,
Onoarea și respectul mă țin la suprafață,
Nu te respect pe tine, omule pervers,
Tu care ai fost mereu pe interes.
Nu mă dobori, n-ai vlagă-n
Nu pot mânca, nu pot să beau nici apă,
De chipul tău inima-mi e-nsetată,
Pot să mor, să-mi lași trupul să zacă,
Dar vreau să te mai văd măcar o dată.
Să te uiți la mine, să-mi zâmbești,
Să-mi
Nu mă caracteriza doar după bârfe,
Doar după-un zvon ce la urechea ta ajunge,
Nu ai curaj să stăm față în față,
Dar mă vorbești de parcă ai fi o țață.
Nu mă cunoști, nu ști cine sunt eu,
Să mă
Sunt promisiuni rostite-n grabă
Și totul pare a fi real,
Dar mă trezesc și văd aceeași zarvă,
Ce-o poate șterge un furios și mare val.
Sunt cuvinte spuse la-ntâmplare,
Ironice cu oamenii din
Doar pentru bani, iubire, ai renunțat la tot,
Doar pentru bani, iubire, ai fost orbită de pot,
Nu ți-a păsat de ceea ce noi ne doream,
Îmi trebuiau bani, iubire, dar nu îi aveam.
Doar pentru
BM