iubito, oare tu simti cum imi curgi prin capilare calcandu\'mi fiintza cu pasi micuti ,abia atingandu\'mi lutul ,imbalsamandu\'mi sufletul sufocat de indragire? oare tu simti cum imi picuri, in
offf tu...neajunsa floare de colt...din albu\'ti firii tale tu, sfintita faptura, ma chemi sa te culeg cu sufletul, ma chemi...sa ma culegi cu zambetul. Si urc...prin prapastiile cerurilor spre tine,
Cand s\'or ivi zorii, prin perdelele dese ale noptii, pe care stau rastignite mii de stele, cand...sulitele primelor raze de soare injunghie orizontul, insangerandu\'l, cand...luna\'si pierde taria
Ploaia ce sta sa rupa zavoarele cerului intunecat cu fulgerele ascunse in necuprinsul nor ce acopera lumea, parca.Sirene de politie isi ascut tipatul pt a se intrece cu vocea ragusita a unui betiv
Astept clipa ce-ntarzie sa vina, sa-mi scot palaria razand, sa pot spune:\"-Te-am prins iubire, acum esti a mea!
te vreau ca pe soarele mare ascuns dupa perdea\".
Sa strang fericirea
Noaptea-si asternu, grijulie, paturile groase ...invelind oamenii intr-o mantie de ameteala.In desisul ei o umbra cotobaieste ..iar eu o vad...se agita , fuge din loc in loc..in cautarea unui ceva
O seara nebuna, ca oricare alta, platind tributul rockului-parte din timpu` meu si din viaza asta ce se scurge ca o lacrima pe obrajul patat de praf si riduri.Stau si-mi arunc privirile pe o
Imagini ce se pied in fumul unei impresii ce inclina sa devina o auto-sugestie...dorm pe rogojina omului fara ganduri, strivit de neputinta de a aduce un nou in propria viatza, nu mai vorbesc de
Soarele-si tragea, obosit, ultimele raze arzatoare de pe fruntea urbei uitata in locasu-i de o viatza...Sarmani muritori priveau hliziti la patul insangerat in care El..gigantul lumii noastre
