Beatrice Zornek Claudia

Draga Radu (sau trebuia sa zic Zazu?:)), iti spun eu, cu niste aripioare din dotare va iesi ceva magnific! Iar trompele nu ar trebui sa fie o problema, pentru ca aici majoritatea sunt cu...trompa mare:)) Iti multumesc mult pentru steluta, de mult timp o "spionam". Ma bucura mai ales stiind ca esti mai zgarcit la ele:).
Si daca tot nu ne putem pune "pe sticla", atunci chemam pe cineva cu o paleta de tantari sa ne plesneasca de geam!:))

Filip, vedem noi la ce esti bun, in afara de a o saruta pe Deizzizz:).Poate un bucatar-sef, ceva?
Ma tot intrebam eu azi, de cand ai ajuns tu sa ma iubesti de-mi sar capacele? Ca daca-mi amintesc eu bineee....:) Dar lasa, bine ca au trecut toate.
Draga virtuala, iti multumesc si tie. Bineinteles ca exista si o continuare. Chiar azi am mai venit cu cateva idei noi, pe care intentionez sa le scriu, insa va mai las putin in suspans.
Vad ca Perseu e putin mahnit, nu te supara, dragule, ca intrii si tu in scena. Nu te-am uitat(se putea?), insa asta e doar inceputul.
Roua, da, or fi fost ei mai mari, cert e ca aseara ma bazaia unul foarte tare. Ma gandesc ca acum sunt mai mari cei de prin Oltenia(vezi Anton:)).
Draga Deiziz, tu ai ramas la urma, dar nu esti cea din urma, cu siguranta. Asa mi te inchipui eu, rimelata si draguta foc. Cum altfel poate arata tantarica lui !Filip!?:))
Va pup pe toti cu zambetul pe buze.
(ce ziceti, ar trebui sa apar si eu?).

Draga Filip,
hahahahahahahhahahaha
(pauza de ras)
:))
Da, pai intentionez sa continuu acest mic "scenariu", i-am spus si lui Pan ca va continua, sunt curioasa daca va avea succes, si daca nu se va supara nimeni pe mine. Oricum, vor aparea si alte personagii, si daca te porti frumos iti voi da mai multe replici. Nu stiu daca ai observat, insa tie ti-am dat cel mai interesant caracter. Ia-o ca pe un compliment, sau ca pe ce vrei tu;)
Numai bine:))

Iti multumesc, draga Bogdan, pentru gandurile frumoase! Iti recomand si ceilalti scriitori, sunt adevarate valori, sa stii!
Sper ca imi vei citi poeziile si in continuare cu acelasi interes, si sper sa nu te dezamagesc.

Ei, Antoane, stiu eu ca asta a fost doar o scuza. Sa stii ca si Steph a fost o muza pentru mine. N-ai de ce sa fii gelos, Steph e cam mititel, saracutul. Si e indragostit de Adele. Sa vezi ca se vor casatori cand vor creste mari, asta daca Stejan nu ne rezerva vreun final lacrimogen.
Iti multumesc, draga Stejan (prima data am scris Steph!:)) pentru poezie, am luat-o ca pe un compliment, de mult nu mi-a facut cineva complimente.:) Esti un dragut, insa tristetea nu cred ca o pot da nimanui...
Draga Nexus, iti multumesc pentru aprecieri, nu cred ca ma identific cu nici un personaj, pentru ca eram destul de antipatica baietilor si fetelor de la bloc cand eram micuta. Probabil ca asta m-a facut sa fiu mai rautacioasa in zilele astea...Am tot stat la invatat azi, m-am delectat putin cu Harap-Alb si Amintiri din copilarie, si asa mi-a mai ridicat putin moralul, desi la inceputul zilei eram cu el la pamant.Iti multumesc oricum pentru grija.:)
Anton, vezi poate dai de sfantul Nicolai, ca am auzit ca facea minuni pe vremea lui Creanga (v-am zis ca ma pregatesc, nu?:))
Raoul, multumesc dragule. De mult timp nu te-am mai vazut in josul textelor mele. Iti multumesc si tie.
Sunteti niste dragi, mi-ati inviorat ziua. Ma simt mult mai bine acum, dupa o zi de invatat la 30 de grade in casa...

Bineinteles ca e promovata, draga Stejan. Tu nu ai vazut ce poezii se scriu aici? Cred ca daca ar mai fi Ana Blandiana, Paunescu si Dinescu ar fi "echipa" completa!
Iti multumesc ca ti-ai amintit de mine:))

Stejane, pe mine m-ai uitat...Oare te-am suparat, sau nu m-ai observat?
Bineinteles ca vrem textele tale, cum ai putut sa-ti pui o astfel de problema? Plus ca nu mai e nimeni pe site care sa scrie scenarii. Iar tu o faci cu o maiestrie iesita din comun. Astept cu nerabdare urmatorul act.

Ehh, Stejane, iarta-l pe dex2k, e mai nou pe aici. Ti-am citit textul de 2 ori, l-am sorbit, ca pe fiecare dintre textele tale. Vad ca esti tare zgarcit cu ele, insa merita asteptarea.

Este foarte reusit, si nu cred ca mai trebuie lucrat nimic. Eu te sfatuiesc sa nici nu te atingi de text.


A: Stii care-mi place mie. Uite asta: Pan. La început mi-a fost frica de copitele de la picioare si de cornite, am crezut ca-i un drac, dar uita-te si tu ce moaca are. E atât de blând...
S: Eu cred ca-i beat.

Eu cred ca si Adele si Steph au dreptate..ce ne facem cu Panul nostru? Dar e al nostru si trebuie sa-l acceptam asa cum e. Si nu va mai legati de el, nu e beat tot timpul, ci numai cand iese la o bericioaica cu cei de pe poezie.ro:)

Nu as vrea sa ajung sa gandesc asa despre propriul meu oras. Totul e atat de complicat...De ce sa ne preocupam noi, cetatenii de rand, de aceste probleme, cand cei care sunt platiti sa faca asta nu o fac. S-a vazut ca nici macar cu o tara razvratita impotriva sistemului nu se rezolva nimic, daramite cu doi-trei oameni. Ce ar fi totusi sa nu ne mai plangem noi, si sa incercam sa facem lumea asta mai buna? Bineinteles, fiecare roman gandeste "daca el fura, eu de ce sa n-o fac?" Si asa se ridica tara noastra pe culmile cele mai inalte ale..nimicului.
Am vorbit acum ceva timp cu niste francezi pe net. De fapt nu stiu daca se poate numi discutie, deoarece a fost un schimb de "amabilitati"...Se pare ca tot Occidentul are ceva impotriva noastra.
Nu am nimic impotriva rromilor, cum bine le place sa li se spuna, insa majoritatea lor sunt cum sunt, si cum ii stie toata lumea:hoti, vagabonzi, boschetari, aurolaci etc. Bineinteles ca exista si exceptii (mici, desigur), insa ele vin ca sa confirme regula. De ce nu s-ar incepe cu a starpi toata pleava acestei tari, incepand cu cel mai de sus, si continuand cu "prostimea"? E culmea ca suntem un popor de intelectuali, cu multi intelectuali, cu numeroase premii in domeniul culturii si sportului, insa cine sta sa se ocupe de ei? Atata timp cat unii oameni se pot ocupa de indexarile lor si de umflarea buzunarelor proprii, tara merge bine.
Gata, cred ca o sa ma opresc aici, poate o sa mi se cenzureze comentariul...
Oricum...nici nu stiu care e ideea. Cert e ca ne ducem de rapa cu totii. Nici nu e de mirare ca tineretul care totusi reprezinta viitorul acestei tari pleaca in proportie din ce in ce mai mare. Si cine va ramane aici? Cei care nu sunt in stare sa plece. Iar acesti oameni sunt viitorul nostru.
(Aici sunt banii Dumneavoastra?)
Bine ca domnul consilier al primariei din Bucuresti are timp de șotii si pune pancarte cu Pinocchio, pentru ca mai apoi sa fie si aplaudat de mase.
Personal, ma dezgusta aceasta latura a noastra, a tuturor romanilor, de aceea incerc sa ma gandesc cat mai rar posibil la ea...

Draga Emil...doar titlul schimba-l. Sugereaza putin altceva...
Sper ca asta te-a ajutat sa iti eliberezi gandurile. Se vede ca ai tinut mult la acest om.
Indienii (parca) au o credinta: cand un om se desparte de aceasta lume, nu au voie sa planga, si trebuie sa isi continue viata, fara a privi in urma. Se crede ca daca plang acea persoana, ea nu-si va putea incheia cu bine drumul spre cealalta lume. Eu incerc sa fac chestia asta cand mi se intampla mie asa ceva. E destul de greu, intr-adevar, insa sunt sigura ca vor gasi o lume mai buna decat cea de aici...
Ai grija de tine, Emil.
Cu drag, Beatrice

DanielCopil, iti multumesc pentru "varianta", desi pare putin ironica, ma bucura foarte tare atat atentia ta, cat si efortul pe care l-ai depus. Iti multumesc foarte mult. Sunt si trista si fericita... "ce gandeste tata? Mananc si plang...".

Emilio, iti doresc din tot sufletul sa iti revii si sa revii...e mai bine asa...

Sunt foarte emotionata...e cea mai mare surpriza pentru mine, prima poezie care se bucura de atata succes...
Astazi a fost ultima mea zi in "Colegiul National Banatean", a fost o zi deosebita pentru mine, insa nu prin festivitati sau lacrimi (firesti?), ci prin gesturile unor oameni deosebiti.
Daca nu stiti pana acum, am fost mereu o eleva destul de slaba, probabil din lene sau-ar spune unii-din lipsa de capacitati. Acum nu stau eu sa judec asta.
Dirigintele meu, profesorul si omul cel mai drag mie din acesti ani, mi-a facut o bucurie foarte mare, oferindu-mi un dar foarte frumos:"Douasprezece povestiri calatoare" de Garcia Marquez. Desi niciodata nu am fost-repet-o eleva buna, cu atat mai putin la ora lui, desi mereu am fost cea care i-a creat probleme prin nenumaratele absente si certurile cu ceilalti profesori, desi mereu radeam in orele lui...mi-a facut acest cadou. Si nimeni altcineva din clasa de care azi m-am despartit definitiv nu a avut parte de vreun cadou. I-am spus:
-Ma simt privilegiata, domnule diriginte.
Iar el mi-a spus:
-Esti.
...Imi tremura degetele pe taste, imi tremura sufletul, n-am plans nici macar o lacrima, insa stiu ca imi va fi dor de...acesti ani. Imi este greu...

Va multumesc inca o data, va spun din nou, sunt foarte emotionata, iar cele trei stelute pe care mi le-ati oferit sunt un dar minunat de sfarsit de liceu.

Frumoasa ideea ta. Continua, esti pe drumul cel bun.
(Poate-ti pastrez si tie un cerculet luminos, ca sa ai pe mai tarziu).

Draga Arini, te-am mai prins eu de cateva ori in stare "furtunoasa" cum zici tu. Nu e bine sa fii furtunoasa. Cel putin mie nu mi-au placut niciodata lucrurile furtunoase. Poate doar iubirile.
Cercurile la gat sugereaza exact la ceea ce te-ai gandit tu.
Iar ingerii sunt cei care ne arata Calea cea dreapta spre lumea la care cu totii speram. Ingerii sunt cei care "fabrica" noi ingeri. Cam atat. Cred ca oricum am explicat deja prea mult.
Si mai linisteste-te, drago, ca asa am facut eu ulcer!

De foarte multe ori adevarul este trist, si putini au curajul sa-l recunoasca. De asemenea, cred ca din joaca..vin stelutele:).
Intotdeauna mi-au placut clovnii, si mereu speram seara sa gasesc unul sub pat. Insa nu am gasit niciodata.
Intr-adevar, foarte reusita imaginea pe care ai propus-o, sugereaza atat de mult...poate mai mult decat poezia mea.
Oricum iti multumesc, si ma simt flatata de atentia pe care mi-o acorzi.
Numai bine!
Beatrice

Nu stiu unde vezi tu ironia. Poezia este de fapt o referire la 3 dintre textele unor poeti (nu spui cine) de pe acest site. Nu este ironie, te asigur.
Poate nu este nici de dragoste. Poate este de "dragoste platonica". But who am I to judge things?

Dragii mei,
credeam ca pana acum ati ajuns sa imi cunoasteti parerea despre plagiaturile de pe site si nu numai. Imi pare rau ca am ajuns sa creez tocmai eu aceasta impresie, eu care sustin (in continuare) sus si tare ca ele nu trebuie sa fie nici macar tolerate. Probabil ca nu am reusit eu sa ma fac inteleasa. De fapt sigur.
Ideea a pornit de la poezia lui Anton, "Din punctul de vedere al sarpelui", titlu care mi-a amintit de aceasta poezie a lui Nichita Stanescu (pe care iti multumesc ca ai postat-o, deoarece nu o aveam la indemana), apoi am incercat s-o gasesc pe internet, insa nu am reusit. Incercand sa o re-creez in minte, am realizat ca am facut o cu totul alta poezie, care bineinteles avea la baza poezia lui Stanescu.
Greseala mea a fost ca nu am mentionat mai clar faptul ca ideea de la care a pornit poezia mea este cea a lui Stanescu, si probabil asta este si motivul din care s-a creat aceasta confuzie. Eu aveam foarte clar in minte comentariul pe care i-l facusem lui Anton, si subtitlul poeziei mele era de fapt o continuare a respectivului comentariu. Probabil ca in mod gresit mi s-a parut firesc ca lumea care imi va citi poezia sa fi citit si comentariul pe care il facusem la Anton.
Oricum, mi se pare destul de evident ca daca intentia mea ar fi fost sa il plagiez pe Nichita Stanescu, nu as fi amintit cu cateva minute inainte de poezia pe care urma sa o plagiez (!). De fapt, Oriana, tu ai dreptate, ar fi trebuit sa astept pana cand voi gasi "Lauda omului" (nici titlul nu mi-l aminteam), si sa o postez impreuna cu poezia mea (ceea ce voi si face, multumita textului pe care mi l-ai oferit), si probabil ca astfel nu s-ar mai fi creat nici un fel de dubii privind credibilitatea mea pe acest site.
Daca as fi stiut ca se va ajunge aici, nu as mai fi postat-o deloc, pentru ca nu vreau sa ma arate lumea cu degetul ca pe Julietta. Insa nici macar nu mi-a trecut prin minte ca asa ceva s-ar putea intampla, si totusi s-a ajuns aici...
Voi corecta "greseala" (care te asigur inca o data ca a fost total neintentionata), si sper ca astfel te si va voi convinge de adevarata mea intentie.
Nichita Stanescu va fi mereu poetul meu de suflet, si nu de putine ori am ajuns sa fiu obsedata de o anumita poezie care ii apartine (dupa cum bine zice si Nexus), si sa nu pot scapa de ea decat printr-o creatie proprie.
Te-as ruga asadar, draga Oriana, (si de fapt pe toata lumea care a tras aceasta concluzie), sa recitesti poezia in "noua" formula, si sa imi spui daca "problema" s-a rezolvat.
Daca nu, sunt de acord sa o sterg. Sper la o buna intelegere cu toata lumea de pe site, in special cu cei (pe care ii consider) valorosi, pentru ca altfel prezenta mea aici nu ar mai avea nici un sens. Iar daca acest lucru nu este posibil, ma voi resemna si imi voi retrage textele de pe site, precum si participarea in cadrul poezie.ro.

Megophiasule, sa stii ca incep sa-ti dau dreptate, voi incerca sa tin de acum incolo astfel de creatii numai pentru mine, si voi tine cont si in continuare de parerile tale.
Va multumesc tuturor, sper sa ma intelegeti si sa imi iertati nechibzuiala.

Cu drag,
Beatrice

Uite si un punct de vedere mistic-blagian. Hm, cum a deviat discutia de la poezia mea. Cred ca nimeni nu o mai citeste. Dar lasa, ca daca poezia nu e buna, macar discutia sa fie interesanta.
Cred ca de fapt nici un punct de vedere nu e eronat, ci sunt doar unghiuri de a privi lucrurile. Bineinteles ca nu am putea avea aceeasi parere cu totii, pentru ca atunci ar mai exista un singur Om:Dumnezeu.
Iar cum pe mine ma cam ocoleste Dumnezeu in ultima vreme (cer aici ajutorul lui Pan), cred ca pentru mine nu ar mai ramane nimic..

Mind-reader! Iti subscriu, Diana, si sunt perfect de acord cu ceea ce ai spus.
Nu mi se pare un subiect foarte interesant de puricat, insa probabil e de vina ulcerul meu si proasta dispozitie in care am intrat.
Mai revin, la eventualii "combatanti".

Revizuita, prescurtata, mai slaba si semi-plagiata, as completa eu.

Si mereu va ramane asa, pana cand nu se va gasi vreun om care sa intoarca lumea cu susul in jos. Insa cred ca si asta ar fi o viziune interesanta. Te-a dibuit bine Radu.