Poezie
Gând
1 min lectură·
Mediu
Mă baricadez între două șoapte
aceste două cuvinte pe care demult le-ai uitat
și îți răspund: Nu! la mine nu va fi niciodată
mai întuneric
la aceeași oră
ochelarii mei
se vor afla în același loc
și ne vom bea aceeași cafea,
aceeași iubire
în fiecare zi.
Om sunt, om, un animal puțin mai evoluat
în fiziologic
psihic
am aceleași trăiri
ca în viața unu
ca în viața șapte
am murit
și zeul mi-a dat o bucată de brânză
să te lepezi de păcate, mi-a zis
și mi-a întors spatele,
cu nerușinare a plecat.
Ce greu e!
ce greu,
numai eu
și singurătatea.
024520
0
ce greu,
numai eu
si singuratatea.\"
Ce traire!
Superb spus.
Totusi..
Atata tristete!
De-ar fi sa se poata masura...!
E prea...
...prea grea
Pentru umerii tai de Regina.
Un zeu te-a mintit.
Ai ramas....SINGURA!??