beatrice popescu

La margine de lume stau și gândurile mele. Periculos se pleacă peste hău... Fărâme de amintiri, adunate in albumul sufletului plutesc in genunea minții iar inima picură lacrimi în

Trist, Mi-acopăr inima cu ruginie frunză si ea,dimpreună c-un greier dezacordat de frig, imi cântă despre vara, spunându-mi povești auzite de la păsări cu dor călătoare... Și ploaia își

Bună dimineața, minune apărută din cer, feerie de vise adumbrite d-un nor, cântec de lună răsunând printre stele, plajă întinsă mângâiată de valuri... și deșert arzător munte ce-și sprijină

Să mă anunți din vreme când vrei să pleci Să-mi pot aduna lacrimile Spre a umple cerul cu nori, Ca soarele să nu mă vadă tristă.. Să mă anunți din vreme când vrei să pleci Să am timp să strâng

Cum poti zbura de nu ai aripi Cu ele nori sa stapanesti? Te-ajuta visul ce se naste din inima, Si-ti iei avant din soare Ca tu sa te hranesti… Mai poti visa de nu e nimeni Sa-ti

Mi-e imina frunza batuta de vant Si doru-n fiori o-nfasoara Astept doar un semn,sa pot iar sa cant Si infinutul inceta-va sa doara Desert mi-e sufletul s-amar parjolit Dorind mangaierea ploii de

Sa ma anunti din timp cand pleci, Sa-mi pot aduna lacrimile Spre a umple cerul cu nori, Ca soarele sa nu ma vada plangand. Sa ma anunti din vreme cand pleci, Sa am timp sa strang suspinul

Acum înțeleg de ce se vaită pădurea iarna, tremurând în bătaia vântului. Acum simt zbuciumul spicelor biciuite în furtuna ploii... Dorul de tine imi bântuie sufletul și-mi biciuiește

A iubi,inseamna... Sa arzi, topindu-te de dor, Sa tremuri cand privirea-i te invaluie, Sa te ineci in ochii-i,desi... ai inotat pana atunci in zeci de inimi, Sa vrei sa zbori spre a goli

N-am avut curajul sa te privesc , de teama sa nu-mi citesti furtuna din suflet. N-am avut curajut sa te ating,ca, nu cumva ,sa fi vreo nalucire a sufletului meu insetat dupa tine. N-am avut

Se aude pana la tine inima mea? Ascult-o cum canta! De dor, de bucurie, de placere... De teama sa nu auda si altcineva, i-as spune sa taca, dar cred ca se va revolta impotriva mea. Pot sa o

Sarutul tau, zbatere de porumb intrun colt de zambet. Mirosul tau, parfum de campie in rosu asfintit. Trupul tau, noapte de vara instelata,in cantec de greier...

Stingher strain, ratacitor prin viscolul vietii, gasit-am poarta sufletului tau. Te-ndura ,dar,si mi-o deschide! Nu-ti cer decat un colt al inimii, din care, adapostit de vanturi si de

Am întrebat soarele despre tine Dar pâna să-mi răspundă și-a ascuns fața posomorât după nor, Am incercat să vorbesc și cu el,dar speriat,a fugit la prima suflare de vânt, Era grăbit... Se ducea

Stropi de lumină zvâcnind umbre, Susur de muzica fredonata-n surdină Foc troznind lemne-n văpăi... Vise transpuse in trup, Liniște mocnind a furtună.

Plangea batranul tei Cutremurandu-se aseara, Plangea...soptit si tremura si Isi striga iubirea lui din vara... Plangea tacut...umil... Si se-apleca plangand usor. Plangea si cerul...si

Te caut in mine, Te simt,te adun... Visez și te mângâi, Te sărut și îți spun Șoptit,printre gânduri Să nu pleci,să rămâi... Sau ia-mă cu tine Domol să îmi spui Că sunt ce ești tu... Și

Dac-aș putea s-ajung la stele, Le-aș aduna și le-aș trimite pe pământ, Aș lumina cu ele marea și-aș mângâia izvoarele ce plâng... Dac-aș putea s-ajung la tine, Te-aș inveli in valuri de

Simt cum pe umeri ma mangaie vantul Timid incercand sa-mi tulbure gandul. Intind usor mana in noianul de stele Uit de tristete si-n palmele mele Caut speranta...te caut pe tine... Aproape te

Râd,mă joc și mă distrez, Am și timp ca să visez... Ziua toată-i minunată Vin de la copii și-ndată- Am deschis calculatorul... Numai lui îi duc eu dorul când de-acasă sunt plecat..

Am invatat sa plâng si sa adun din stele Frânturi de vis... Am invatat sa rad,sa ma inec in mare si-n abis Si-am cautat pamantul ud si moale Sperand sa ma trezesc candva in dorul tau...