Dor de tine

Acum înțeleg de ce se vaită pădurea iarna, tremurând în bătaia vântului. Acum simt zbuciumul spicelor biciuite în furtuna ploii... Dorul de tine imi bântuie sufletul și-mi biciuiește inima. Și culmea,îți place! Te-aș condamna,dar mă incântă viforul iernii in noaptea pădurii și-mi dă fiori furtuna ce-nvăluie marea de spice. Un lucru mă sperie , de fapt, prezumtiva nereușită. Am si eu loc in inima ta? Unul cât de mic...