bb

Ah, tocmai cand credeam ca nimeni nu ti-a facut un comentatriu, uite, vad ca Gabrieal te-a remarcat.

Da, prima strofa e de nota zece, mi-a placut si mie.

PS:\"înebunit cu nuanțele unui roșu absolut...\"
Poate ai vrut sa spui \"înnebunit\".

Ma intrebam de ce acest titlu. Si mai apoi am citit mai multe texte de ale tale.
Versurile sunt melancolice, \"vizuale\" chiar.

\"nimeni între zăpezi
urme lungi de versuri peste tălpi\"

Interesant !

Mai dar voi numai vesti din astea aveti ?
Altele mai domoale nu ? Mai linistite, mai casnice de genul \"ne-am cumparat mixer\" ?

Ma bucur si eu !
Felicitari Veve si la mai multe poeme stranse-n volume.

Numai cateodata ? Numai cateodata la tine ?
Ce bine !

Ion, te regasesc in acest poem si parca am inceput cumva sa invat accentul tau inconfundabil de la asa o mare distanta. Pentru ca doar in dulcele grai moldovenesc poezia are stralucirea ei maxima.
Poezia e de o simplitate dezarmanta. Asa pare cel putin, te plimbi prin locuri comune ca sa creezi atmosfere originale.

Mi-a placut cum spui:
\"suspendat între piscãtura corzilor
si rezonanta muscãturii în gol\"

Sunt versuri care se desprind si spun mai mult decat despre o instrumentalo-umana relatie ( cam metalic acest \"instrumentalo-uman\")fie ea si sexuala, daca asa ai vrut tu.
Nu stiu de ce mie nu mi se pare o poezie erotica, dar e o poezie de iubire, parca o vad, o aud, pe ea, vioara ca niste \"sase litere de lut\", precum spui.

PS: Am vazut un film despre o vioara, \"Red violin\" parca. Acolo era vorba de o ea-vioara cu un sunet superb. Avea culoare rosie pentru ca artistul care a creat-o a folosit cateva picaturi de sange apartinand iubitei sale ce murise. Eu la asta m-am gandit citind. Si mi-a placut.

Un pas important Radu care trebuia facut odata.
Felicitari, se pare ca de data asta se va intampla.

PS: Apropo de eticheta de \"scriitor\". Uniunea nu-ti mai da aceasta eticheta, e adevarat, mai trist e ca pentru unii nici un site literar precum agonia.ro
Nu-i asa domnule magister ?

seful meu e neamt sadea
vorbeste mult si elegant
cuvinte insa dezbracate
de orice ...floricea

Mein Gott, chestia cu \"floriceaua\" no fi buna, dar nu mi-a venit altceva mai bun in gand. Poate seniorii epigramei ar fi putut scrie ceva mai \"echt deutsch\", care sa puncteze mai bine felul direct si fara manusite in care seful tau iti vorbeste.

Impresionant acest text prin detaliu si prin grija cu care au fost adunate informatiile. Johny Weismuller, un actor nascut la noi acasa. Adica in Timisoara. Unde ? Freidorf.
Ce mica e lumea !
Stiam acest lucru insa nu imi aduc aminte sa fi citit vreodata despre acest subiect asa cum este prezentat in textul de mai sus. Cum ? En detail.

O lectura interesanta.

Remus cam alambicata aceasta teoretizare a ta.
\" În teorema vieții prea multã luminã e ca și prea multã umbrã; rezolvarea problemei e lãsatã sã o deslușim în ceațã.\"

DoDu, antecomentatorul meu este un tip dintr-o bucata ( si ce mai bucata...ehei) ti-a scris pe \"limba\" lui atat de limpede anumite lucruri pe care nu le-as repeta.
Textul de mai sus e incoerent.

Totusi ce-ai vrut sa ne spui in acest eseu ?

Un poem i-as spune, daca imi dai voie, de lux care vehiculeaza expresii pretentiose, muscatoare, de care parca ti-ar fi frica sa te atingi.
\"film de noapte vintage\"
\"incoerență existențialistă\"
\"matricea nimicului \"
\"cutele ilogicului\"

Poate de neatins...
Si totusi poemul se desprinde, se alege, devine si curge in virtutea unor cuvinte care ma ajuta sa ma linistesc, sa imi imaginez o canapea si un TV si daca vrei niste alune fie ele si cashew. Si atunci poemul devine intr-adevar \"lasciv\", atmosfera incepe sa prina culoare.
Da, inteleg este vorba de acele momente in care sensurile sau nesensurile nu au nume. \"Matricea nimicului\" devine scrumiera din colt. \"Cutele ilogicului\", cine sa le mai inteleaga, atata timp cat inca, inca mai stim ca acolo unde \"totul e nud\" desuurile devin si ele inutile accesorii existentialiste.

Mi-a placut acest dor lasciv descris de tine. Mi-a placut aceasta \"tavalire\" a sensurilor rontaind cashew nuts.


\"

Aurel Pop, un autor care posteaza rar, un autor discret si totusi un autor atat de aparte care merita din plin sa fie citit si mai ales inteles.
Ambientul poeziilor marcheaza un trecut adus in prezent. Ma pot gandi cititdu-i poemele la Romania de astazi, de acum 5 ani, de acum 10 ani, de acum 20 cand eram inca aproape copil.
Scrisul lui Aurel Pop este marcat de nu pesimism translucid. Sunt atatea lucururi foarte sensibile care transpar printre randuri.

Poemul de mai sus este un text despre tristeti, despre sperante. Mi-a placut echilibrul poeziei.
Mi-au atras atentia in special versurile:

\"cioplit in lemnul si piatra rotunda fara sa doara
cenusa razboaielor mai sufla in vatra feciorilor\"

M-au dus cu gandul la portile din lemn cioplit ale tarnilor din Bistrita-Nasaud.

Un text aparte, discret, bun.
Multumesc.

Dusan, multam am sa citesc Agenda online. Nu stiam ca se poate. Pe vremea mea cumparam Agenda din Calea Girocului sambata dimineata.
Poze cu Bocsa te invit calduros sa postezi la rubrica fotografie. Este un link in stanga ecranului care te poate duce la locul potrivit. Acolo sunt multe fotografii interesante, cu membrii site-ului, de la diferite evenimente, lansari sau evenimente personale.
Mh, cat despre volumul de poezii, sotul meu ar fi maestru la a recita in grai banatean. Multumesc.
Pe acest site Sorin Olariu a postat cateva superbe creatii pe care eu le-am printat si le-am tot recitat la prieteni.
Am ras cu lacrimi uneori de crocodil alteori de aduceri aminte...
Stii, in Toronto sunt multi Timisoreni. Se spunea mai acum cativa ani ca predomina \"girocanii\" si ca atunci cand ultimul girocan va pleca va trebui sa stinga si lumina iar Calea Girocului va putea fi numita Calea Martirilor fara martiri. Eh, glumesc si eu.

Remus, asa deci bocsan. Mai, mai ce mica e lumea.
Ma gandeam intr-un timp ca sunt multi banateni pe agonia care scriu bine, nu ma gandeam insa ca ar putea fi un nucleu si mai mic de banateni-bocseni. Wow, si cand te gandesti ca Bocsa e un sat mai lung care in zadar se incearca as fi numit oras sau orasel. Interesant.

Mai sa fie...
Eu sunt mai dintr-o bucata si inteleg ca atunci cand intalnesc o poezie buna sa ii dau steaua prea bine meritata.
Nu ca poezia are tipa dupa lui steaua lui Dominique, dar pentru ca poezia atunci cand e buna merita sa fie \"compensata\" cu aceasta jucarie \"stelara\" pe care ne-a creat-o Radu.

Asa ca eu ma indur sa iti dau steaua Irina, pentru ca mi-ar fi rusine sa trec in pagina ta, sa iti citesc poezia si mai apoi sa plec pur si simplu.
Jocul aceasta al nostru virtual are o facilitate stelara care trebuie uzitata.

Asa ca eu iti spun ca, dupa mine, poemul e bun, probabil ca simti si tu asta. Versul e din ce in ce mai liber, mai firesc si ma bucur.

E un text curat, un text care are acuitate, un text care nu isi impune sa convinga sau sa zdruncine pareri. E un text scris cu gratie si care nu se pierde in amanunt.

Eu asta inteleg prin poezie buna, un poem care sta in picioare prin el insusi si nu se demite la nici compromis.

\"vom amaneta câteva pãduri si poate marea
dacã nu e prea departe
în goana noastrã fantasticã dupã senzatie

nu mai e mult\"

Arta, Irina, arta!

Bravo !

Mai, mai eu am prins vremurile cand stateam sambata dimineata la coada la \"Agenda\". Acum tot asa o fi ?
Am aflat unele lucruri noi in acest articol, chiar si sotul meu citindu-l a recunoscut sa nu stia multe lucruri despre Tata Oancea. Sotul meu e din faimoasa Bocsa unde trenul se opreste de 4 ori, ca niciunde in lume intr-o localitate atat de rurala si, pe vremuri poate si acum, atat de vie.
Noi coboram la a doua oprire, la Bocsa Romana.

Mh, poate ne postezi si ceva in grai banatean, asta ca si asa se apropie Sarbatorile si e timpul sa mai dam un pic apa la soricei, noi astia de acolo si de dincolo si de pretutindeni, imprastiati care incotro prin lume.

Multam fain.

Dusan stai linistitit :), tu iti cunosti valoarea si mai devreme sau mai tarziu nivelul oricum ti s-ar fi acordat.
Eu in general nu ma bag peste munca editorlor pentru ca stiu ce inseamna sa fi editor.
In cazul tau, era prea batator la ochi acel \"nivel 0\" mai ales ca ai avut atatea texte bune deja postate.
Nichita a sesizat \"anomalia\" si a retusat-o.

Asa ca spor la scris si numai bine.

Si mie mi-a placut ce-am gasit de citit in pagina ta.
Intr-adevar un o carte interesanta dar care trebuie citita ACUM pentru ca, eu zic, in timp isi va pierde din inedit.

Daca n-ai fi ales varianta electronica eu cu siguranta n-as fi avut sansa de a o citi niciodata.
Ma bucur ca postezi pe site.

Prezenta ta aici aduce un plus de calitate site-ului.

Daca as fi editor te-as promova, tu esti un autor a carui texte n-ar necesita aprobare sau precititire.

Oare parintii tai cu ce au gresit sa merite un asemenea poem ?
Muta si eu in rand cu Silvia...

Au, au ca n-am vazut titlul. Poate il corectezi.

Vai, vai poemul tau vorbeste de locuri atat de sfinte si dragi mie incat nici nu mai stiu de ce, de ce nu iti pot spune ca poezia schiopata dar nu oricum, ci cu gratie.

\"Dorul care doare.\"

Dorul de aia ii dor sa doara, altfel n-ar fi dor.
Nu ?
Poate gasesti o alta varianta mai reusita.
Ce spui ?