bb

Si eu ce trebuie sa fac acuma ?
Sa iti/imi dau o steluta ?
Te intreb, din punct de vedere al tehnicii literare cum se procedeaza ? Din punct de vedere biologic, poate doar bisturiul ar mai putea taia asa din poezia ...


Dominique

Note: Nu stiu de ce tot timpul cand merg pe site am cate o surpriza. Cenzorii si nivelul meu, apoi Costel cu ultima lui aberatie si acuma pana si tu Adrian. Dar zau, nu mai am nici o putere de argumentatie. Am sa imi retrag ultima poezie.

Eu nu-ti fac nimic. Daca as fi acolo as ciocni cu tine un ou de Paste.
Asta ti-as face. E bine asa ?
:)

Dominique

Am uitat sa te intreb de ce imi faci asta ?

Bravo, mi-ai placut. Esti o mare figura Adrian. :)

Dominique

Draga Anelita,

Bine ai venit Anelita. Ma bucur sa te citesc si te inteleg cand spui ca iti scapa dedesupturile acestui site.

In primul rand site-ul nu are dedesupturi.
Aici poti sa scrii liber, sa te exprimi liber dar in acelasi timp sa intelegi ca in spatele cuvintelor sunt oameni, muritori care mai si gresesc. Asa se creeaza confuzii si suspiciune precum aberatia
anelita=dominique=ilona=fluturica
Dar asta nu trebuie sa te sperie si nici sa te descurajeze. Uite Andrei ( nu brublem) a lamurit confuzia.

Cuvintele nu mint si nici poezia.
Poezia de buna calitate se tine minte. Devine inconfudabila, precum si autorul care o scrie. Dar pentru asta trebuie sa fie ochi care sa stie sa vada.

Imi pare ca debutul tau pe acest site a fost sub semnul suspiciunii.

Poezia postata de tine este una reusita. Dar astept sa vad si ce urmeaza. Am sa te mai citesc.

Bine ai venit !

Dominique

Note: Si nu uita pe www.poezie.ro pe toti ne uneste mirajul poeziei.

______________

Iar pentru ceilalti le-as spune ca eu Dominique, niciodata nu am sa scriu poezie pe www.poezie.ro sub alt nick. Numele \"Dominique\" imi este drag. Din respect pentru mine, pentru acest nick si pentru voi toti am sa scriu si am sa comentez mereu sub acelasi nume. Eu nu pot fi altfel decat, Dominique. Si unii din voi stiu asta.

Oriana, e frumoasa poezia ta. Am mai citi-o odata. Am halucinatii ? Eu retin poeziile. Am memoria poeziilor care mi-au placut. Poezia asta am citit-o cu siguranta. Nu mai stiu insa daca i-am dat steluta sau nu.

Dominique

Nimic nou sub soare. Se stie ca prin politica de emigrare s-a format poporul american si cel canadian. Singura diferenta este ca intre emigratia “a lui americanu” si politica de emigrare de acuma ( cel putin din Canada ) este o mica mare diferenta extrem de dureroasa. Adica emigrantii nu mai sunt “ca nepoata zdravana de la tara” ci oameni educati sau cu studii superioare daca pot sa ma exprim in halul asta ( desi evit sa folosesc expresia, “studii superioare”). Sunt generatii de romani plecati in America de Nord. Si asa de riguros au emigrat incat se intampla ca intalnirile de 10 ani de la facultate sa nu se mai tina in Romania. Se tin aici, cu profesori cu tot ( pentru ca si profesorii au emigrat). E foarte ironic si trist. Si care este motivul acestei emigrari in masa ? E greu de spus. Adica eu nu sunt cea care sa vorbesc in numele lor. Dar cu singuranta un anume motiv intemeiat a fost. Motivul nu a fost cu siguranta mancarea, nu plata intretinerii , poate un ceva mai mult...

Romanii in America de Nord sunt parte din popoarele lumii care reusesc sa intre in sistemul american sau canadian, reusesc sa fie parte din puterea ce guverneaza lumea. Acasa ma intreb din ce ar fi facut parte ? Cum devin parte din sistem ? Cu rabdare, adica dupa niste ani. Nu la inceput. Nu cat ai bate din palme. Caci nimic nu este de “hocus pocus”,
Ne spui despre Gheorghe Pomut care pentru faptele de vitejie din razboiul de secesiune ( 1861-1865) este ridicat pana la rangul de general, devenind apoi ambasador. Adica pe vremea aceea era posibil ca un emigrant sa poata ajunge general si ambasador. Oare cati romani “ de buna credinta” ( of iar imi amintesc de termeni folositi pe vreme “Revolutiei” din 1989) au reusit sa devina generali sau ambasadori in Romania anilor 2003 ? Dupa cate stiu , sau citesc, noi romanii ne-am eliminat generalii , cei adevarati ai Miscarii anilor 1989. Nu ? As vrea sa gresesc spunand asta.

Este trist.Chiar foarte trist pentru noi toti, cei de aici si cei de acasa.

As D.H. Lawrence is saying there, first of all we talk about sensualities.
That means everything is about sensuality. And than the first one is the one of the truth and than the next one the one of the justice...

Dominique

In primul rand doresc sa iti spun ca ma bucura venirea ta pe site si ca in felul acesta putem sa te citim. Multi dintre noi avem ce citi de pe pagina ta si chiar de invatat.

In al doilea rand iti spun ca imi place cum scrii si ce scrii. In spatele cuvintelor se acunde un scriitor care nu este la inceputuri.

Am citit toate poeziile postate de tine. M-am oprit la aceasta din urma care imi place pentru profunzimea ei, pentru intelesul versurilor care \"ascund esenta primara\".

Coborarea in adanc e fascinanta si oscileaza intre \"o intamplare nedeslusita\" si premonitia unei aventuri. Si poate asa si este. Coborarea, o aventura nedeslusita insa.
Adancul este \"suspendat cu funii subtiri in memorie\". Aceasta \"suspendare\" am mai citit-o undeva, dar intr-un alt fel de adanc. Este fascinanta coborarea in adanc, cu gandurile care \"sunt mai greu intelese\" si totusi constienta pentru ca ne spui ca \"nu este ecoul\" , nu este o \"aparenta miscare\".
Si cand \"funiile sau rupt\" caderea ar deveni necontrolata:
\" cadarea ar putea /sa ma poarte/oriunde\"
daca n-ar fi cineva care trebue sa faca o recunoastere prin \"palimpsestul \" de la piept

Am avut revelatia acestei caderi citindu-ti poezia. O cadere usoara in adancul primar, \"inlauntrul cuvintelor\". O cadere fascinanta aducatoare \"accelerari\", caci ne spui:

\"viata mea se accelereaza \"

Si ce se petrece dincolo de recunoastere ?
Si ce s-ar intampla fara de recunoastere ?
Poate un \"oriunde\", caci \"funiile s-au rupt\" si firul poeziei se pierde...

\"Modul de-a fi in adanc \" este tulburator in poezia ta.

Bravo Mihai !

Dominique

nu-i fiertura singulara
e horinca ce se bea
o fiertura milenara
ardelenii, stiu de ea...

Dominique

Hai sa urmarim cuvintele acestei poezii. Pe \"randuri albe de bumbac\" de-a v-ati-ascunselea. Sa ne numaram zilele in unitati de joi si pana vineri, cum spune Lavinia...
Nu-i asa ca incepeti sa va imaginati un \"restaurant cu palmieri \" ?

Iar cand sarutul invinge greata de dimineata, atunci pana si \"peretii devin decojiti de Dumnezeu\".
Iar ce se intampla intre acesti pereti e o bucatarie de cuvinte rostite \"cu o gura de peste\"...


Dominique

Felicitari Trandafiras !

O poezie care are umor, dar care e subtila in acelasi timp, e ironica, e vesela si mai putin. Pe mine m-ai convins si mi-ai placut mult de tot cu poezia ta care cucereste inca de la titlu.

Dominique

Lumea nu poate deveni identica, desi poate s-a vrut ( vezi comunismul; vezi McDonald\'s).
Firescul poate fi adevarul unui gest.
Poezia este poezie si atat.
Iar tu Andrei, scriind poezie, esti poet.

Quod erat demonstrandum

Dominique

Mai, mai ce disputa. Eu v-as spune un singur lucru.
Cand am mers ultima data acasa am vazut o multime de McDonald\'s in tara si m-am intristat.

Ce ironic! McDonald\'s moare in America de Nord. Cand ceva moare se raspandeste acasa... De ce ? Eu asta nu pot sa inteleg.
Si mai mult, de ce ne-am cauta identitatea intr-un ceva abandonat de altii ? Nu, nu merita efortul.

Fara McDonalds, dar french fries sure, but homemade. Si sa nu uitam de poezie.

Cand apare McDonald\'s, poezia moare. Deja toata lumea stie. Pana si copii de clasa I-a stramba din nas si spun: \"This is no fun !\"
Pai cum sa nu ii asculti. Au dreptate...

Dominique

Magule se pare ca esti plin de inspiratie. Uite Aleks ti-a si trimis steluta si nu una ci doua.

Lui Aleks i-ai placut asa de mult incat s-a zapacit.

Unui text instelat i s-ar fi cuvenit un comentariu mai amplu decat acel cuvant foarte generos \"minunat/minunata\". Nu ?
Eu asa zic.

Dominique

Felicitari veve !

Dominique

Asa,uite o poezie buna dupa parerea mea. O poezie a simturilor. Versurile,

\"ma traversau mereu alte stari,
violente si crude\"

spun de senzatiile cele mai adanci. Fie si violente si crude.
Este un joc al fantasemi, un joc straniu cu mine, cu tine, cu noi toti suprinsa de SILVA.
Bucuria zborului, desi spre nicaieri face parte din cadere.

Poezie asta spune despre \"taramul etern al fagaduintei\" care poate fi o iubire eterna, un gest picant sau un suras de zahar. Nu, cum sa mi se faca frica de aceasta fantasma ce domneste in poezia SILVEI, mi se face frica de cei multi care nu o intuiesc.
Adrian a spus bine, poemul aduce a Hitchcook, dar a adaugat \"Brrr, e bun !\". Asa si este.

O poezie care vorbeste de cadere. De ce nu ne-ar place acesta poezie ?

\"un joc straniu cu mine:
uneori pretindea ca doarme\"

Felicitari SILVA !

Dominique

apusul de jar
tipat de cocor
parfumul noptii
tresare
tresar ...

Magule, tu se ne spui cand scrii poezie, cand canti poezie sau cand inchipuiesti stari din care e greu sa te mai trezesti de frumoase ce sunt.

Dominique

Dar unele fete plang...
Cu alea cum ramane lapi ?

Poezia ta e plina de dorinta, de caldura, de fericiri fara de dureri.
Precum spui \"să fiu o noțiune abstractă\".

Dominique

Herra, ce mult poti spune tu in cuvinte putine.

\"Am învățat
să pășesc invers
printre statuile de fildeș\"

Dominique