bb

\"Inveti tacerea\"
\"Inmuguresti galaxii\"
\"Vezi fara ochii degetelor\"
\"Traiesti in urma tachionilor\"
\"Te nasti cand te astepti mai putin\"
\"Trupul se taraie in genunchi dupa tine\"
\"Acestea nu-s povesti...\"

Felicitari pentru tot ce ai spus in aceste versuri, pentru profunzime, pentru adevar, pentru acuitate si pentru puritatea acestui \"flacon de piatră filosofală\" care este poezia ta.

Bravo !


Anca ( Dominique)

Trandafiras, poezia ta trista sau nu , optimista sau mai putin, m-a surprins prin acest prim vers:
\"eu m-am născut cu lacrima în sânge\"

Nu mai putin mi-a placut acel cer desertat, care mie imi sugereaza fatalitate.
\"m-arunc în viață deșertându-mi cerul\"

Anca (Dominique)

Flori de tei
Păsările cântau
Am stat ca un bolovan
Doi șerpi bătrân
Două izvoare
Râul un fluviu vuia
Râul o mare mugea
Tulbure.Atâta flegmă, vomă...

Visul tau, sa inteleg ca s-a transformat in cosmar ?

Anca ( Dominique)

Interesanta aceasta \"fața și reversul unicei piese de puzzle\" doar cand o anume \"cooperare dintre vină și frică\" exista.
Dar cand nu exista ? Ce se intampla cu acest \"celebrul personaj\" ce poarta caciula ?

Anca (Dominique)

Autoportret sau nu, inconstient sau mai putin. Interesanta aceasta simetrie a gandurilor fie si in “prima din ultima zi”, daca vrei ( interesant spus) . In fine, mie imi suna cam ambiguu versul aceala, dar imi dau seama ca asa s-a dorit. Ambiguitatea este la moda,se poarta ( Sa o porti sanatos ca doar o porti cu eleganta; inchid paranteza).

Inscriptia „pense a moi” devine una cat se poate de veritabila mai ales cand este citita de pe o cana. Devine chiar induiosatoare descriera “priviți cu câtă economie” ( economie, of,cui ii mai pasa; dar in fine; inchid paranteza)
Ca in final, consecvent pana in panzele albe tulbure de limpede ( sau precis de imprecis, hai ca m-am molipsit si eu; vai ! dar mai termina odata parantezele alea) , versul “spune că n-a știut! “ rotunjeste inconstienta acestui autoportret. Dar atentie nu a unui autoportret obisnuit ci a unuia de o zi, adica “prima din ultima zi”.E clar. Hai ca m-am prins.

Da…
S-ar spune ca nu mi-a placut poezia. Si poate unii asa ar zice…

Anca ( Dominique)

Am citit,am inteles si am raspuns printre randuri. Tu poti sa intelegi ce doresti.
Parca tu erai acela care era greu de convins. Doar tu obisnuiesti sa comentezi textele cu \" nu m-ai convins\".

Cred ca ar fi o munca inutila sa-ti raspund cu atat mai mult sa te conving.

Cu simpatie,

Anca ( Dominique)

Interesant textul postat de tine. Interesante punctele tale de vedere care se contrazic cateodata.

Sa o iau metodic:

#1. De ce bula ? Mh buna intrebare. Cand bulele \"vin și ele din banalitate\" atunci lucrurile devin contradictorii, chiar periculoase as spune.Caci o bula cand deriva din banal, se bombeaza, se articuleaza rotund, si din \"neînsemnată\" ( \"neinteresantă\" precum zici tu) tensionare in final se sparge. Cum se sparge ? Teribil de sonor.
Adica se sparge foarte \"bombastic\" lovind din plin pragul de sus,din nebagare de seama ( sau nebagare in seama....). Devine un simbol a cum \"nu trebuie sa fie\". Adica nu al nonconformismului, ci al banalului care prin nonconformism s-ar fi dorit cu tot pretul un simbol.

#2. \"Să facem mai întâi distincția între banalitate și banalități.\"

Aici ai perfecta dreptate. Corect !
Este o diferenta \" fundamentala\" intre aceste doua notiuni : una este la singular si alta la plural. Cam greu mi-a picat fisa, trebuie sa recunosc.
Cat despre locul comun in poezie. Mh, depinde de cine citeste. Unii sunt greu de convins. Sunt saturati de banal/banalitate/banalitati ca sa mai poata alege ce si cum. Pacat.

#3, \"Banalitatea e o simplă descriere\".

La acest punct da-mi voie sa te contrazic. Banalitatea este un fapt, o perceptie daca vrei dar nu o descriere. Cat despre gratitudine as spune ca este o recunoastere. Si in nici un caz un \"procedeu poetic \" (\"gratuitatea ca procedeu poetic poate să devină obositoare, prin repetabilitate\", spui tu). De ce ? Pentru ca recunoasterea nu este un preocedeu poetic, este unul de acceptare din partea celui care citeste. Iar cititorul prin repetitie citeste, si iar citeste poezie.

4# Ma tem ca la acest punct o sa iasa scantei. Adica cum vine aia : \"de cele mai multe ori noi nu STIM să recunoaștem această magie\".
Adica ce este de stiut ca sa poti recunoaste magia obisnuitului ? Nu este nimic de stiut, este doar o problema de abilitate de a percepe o anumita adresare poetica. Este o problema de sensibilitate. Nu este vorba de stiinta de \"a sti\" ci de a putea percepe. Dar obisnuitul pentru a putea fi perceput, trebuie sa fie surpins prin cuvinte( prin Haiku daca vrei). Si nu oricine este capabil de aceasta \"dibacie\"poetica ( pentru ca tot vorbeai de \"procedeu poetic\"). Iar cand banalul iasa la suprafata in scris, nici gratitudine nu-l mai poate salva. Depinde de cel ce scrie, cu alte cuvinte. Atentie la scris !

#5. \"A spune “Te iubesc!” este banal, sau obișnuit? \"

La acest punct este simplu de comentat. Am inteles tot si mai nimic. A spune \"te iubesc\" este de nici un fel si de ambele daca vrei.O intrebare inutila as spune. Dar...daca spunand \"te iubesc\", te referi la sentiment atunci cu atat mai mult nu este de nici un fel ( nici banal si nici obisuit). Este cu totul si cu totul altceva \"mult mai inalt si si mult mai aproape\" ( dupa cum spunea Poetul)
Chestie de procedeu poetic, nu de perceptie.
Sugestie: Punctul #5 ar trebui sa il revizuiesti, daca vrei.

Concluzie: Cand banalul se revasa apar bulele.

Anca ( Dominique)

Anton, este pentru prima data cand citesc o poezie scrisa de tine in genul acesta. Versurile sunt inedite prin continut si forma.Poezia mi-a placut prin ironia sugerata dar si prin samburele de adevar.

Sunt placut surprinsa de aceasta poezie a ta. Desi nu e genul meu, imi place.

Anca ( Dominique)

Interesanta poezia ta CALY. Un vers foarte explicit ( poate un pic prea explicit pentru o poezie) dar nu mai putin adevarat este :
\"Lucruri galbene mustesc slabiciune\"

Mi-a placut deasemenea ideea din versurile:

\"vantul picteaza
Tiparul pasarii albe \"

Frumos!

Anca ( Dominique)

* pur grafica

Arborele Sefirotic deriva cultura mistica everiasca. Arborele sefirotic reprezinta arborele vietii.. Reprezentarea ta nu este una de natura sefirotica. Un arbore sefirotic este constiuit din sefire ce formeaza triunghiuri intr-o anumita ordine de sus in jos. Nu este vorba de o reprezentare in oglinda intr-un arbore sefirotic.
Si pentruca ai amintit numele sefirelor, am sa imi permit sa amintesc semnificatia fiecareia.
Partea de sus reprezinta primul triunghi, cel de deasupra experientei umane ( in lumea lui Atziluth.) - sefira 1=KETHER : coroana lui Dumnezeu -sefira 2= HOKMAH: inteleptciunea lui Dumnezeu si forta in univers - - sefira 3= BINAH: intelegerea lui Dumnezeu Sefira 4,5,6 formeaza triunghiul al doilea, cel mental
-sefira 4: HESED:(iubirea lui Dumnezeu) iubirea/mila -sefira 5: GEVURAH:(puterea lui Dumnezeu) justitia -sefira 6: TIFARETH: (compasiunea lui Dumnezeu) inima universului
Cel de al treilea triunghi este cel astral format din sefirele 7: NETSAH ( victoria lui Dumnezeu); 8 HOD ( splendoarea lui Dumnezeu) si 8 YESOD ( originea lumii)
Sefira 10 este MALKUTH: imparatia lui Dumnezeu.

Aceasta deriva din filosofia Cabala unde celor 4 lumi li s-au dat nume evreiesti:
ASSIAH: lumea fizica YETVZIRH: lumea astrala BRIAH: mentalul ATZLUTH:lumea spiritului

Arborele sefirotic este o diagrama a universului ce deriva din filosofia Cabala ( sau din cartile Cabala).
________________________________
Am tinut sa fac aceasta precizare pentru cei ce nu au inteles explicatia data de tine. Desi, ma repet reprezentarea ta nu este una sefirotica.
Arborete sefirotic te-a inspirat. A fost o inspiratie pui grafica care nu are legatura cu ideea sugerata in cartile Cabala.

Anca (Dominique)

Ma bucur ca poezia ta Oriana a fost atat de bine primita de data aceasta.Eu am mai citit-o.
Dupa cum ti-am mai spus, eu am memoria poeziilor bune. Stiu sigur ca a mai fost postata pe acest site.

O poezie de referinta. Felicitari!

Anca ( Dominique)

SILVA, ma intreb ce explicatii \"sefirotice\" sa iti dau. Nu ma pune sa desensez arbori. Doar am inteles clar ca din punctul tau de vedere puterea mea de apreciere a unui text lasa de dorit.


Anca (Dominique)

PS: Tocmai ti-am demonstrat contrariul. Daca nu se vede este din cauza simetriei \"sefirotice\", a ochelarilor sau ...( offf mai bine ma abtin) Pai nu ? Pai da.

SILVA, in primul rand imaginea sugereaza un copac. Nu este nici cruce ( precum zice magul) si nici \"revelatie\" precum spui tu.
In al doilea rand citind cuvintele scrise de tine pot intregi mai multe intelesuri.

\"Naste din sange urland minunea\"
\"Naste din sange urland visului extatic minunea\"
\"Naste din minune\"
Mai apoi \"cunoasterea \" s-a dorit, dar nu este intre \"sange\" si \"vis\" ( adica intre realitate si imaginar).
Poate doar minunea ar putea fi intre \"urlet\" si \"extaz\" ( urlet=agonie; in fine agonie si extaz)

Si daca mergem pe trunchi in jos ( ca mie imaginea imi sugereaza un copac), atunci minunea este \"puterea\" si \"eternitatea\" \" acestei lumi\" fie si cu semnul exclamarii daca tu asa vrei.
Desi semnul exclamarii imi sugereaza un gest impus.

Ca in final, la baza textului, spui ca acestui copac ii trebuie un \" pamant mai bun/sa arzi
sa nu darami /copacul din samanta\"

Imaginea textului, cuvintele tale s-au dorti a fi o proiectie a ordinii lucrurilor.O sinteza a esentialului.
\"Sa simti pamantul...\"/\"sa-i dai pamant...\"

Ma intreb ce reprezinta pentru tine \"copacul\" in aceasta ordine progresiva intre cer si dedesupturi ?
Dar intr-o lume a hazardului, intamplarile cele mai colosale se petrec in ciuda tuturor regulilor. Ordinea lucrurilor ? Care ordine ? De ce s-ar impune o ordine intr-o lume care de la cele mai primare inceputuri se misca, loveste si niciodata nu moare ?

Anca ( Dominique)

Nota: Ar fi deplasat gestul meu de a iti da o steluta. Puterea mea \" de apreciere\" a unui text este neglijabila din punctul tau de vedere. Asa ca bunul simt mi-a sugerat , in aceasta ordine de idei ( uite ca tocmai vorbeam de ordinea lucrurilor) sa evit ridicolul si sa ma rezum doar a face un comentariu textului tau.

SILVA, in primul rand imaginea sugereaza un copac. Nu e nici cruce ( precum zice magul) si nici \"revelatie\" precum spui tu.
In al doilea rand citind cuvintele scrise de tine pot intregi mai multe intelesuri.

\"Naste din sange urland minunea\"
\"Naste din sange urland visului extatic minunea\"
\"Naste din minune\"
Mai apoi \"cunoasterea \" s-a dorit, dar nu este intre \"sange\" si \"vis\" ( adica intre realitate si imaginar).
Poate doar minunea ar putea fi intre \"urlet\" si \"extaz\" ( urlet=agonie; in fine agonie si extaz)

Si daca mergem pe trunchi in jos ( ca mie imaginea imi sugereaza un copac), atunci minunea este \"puterea\" si \"eternitatea\" \" acestei lumi\" fie si cu semnul exclamarii daca tu asa vrei.
Desi semnul exclamarii imi sugereaza un gest impus.

Ca in final, la baza textului, spui ca acestui copac ii trebuie un \" pamant mai bun\".

Imaginea, cuvintele tale s-au dorti a fi o proiectie a ordinii lucrurilor.

Ma intreb ce reprezinta \"copacul\" in aceasta ordine progresiva intre cer si dedesupturi ?
Intr-o lume a hazardului, intamplarile cele mai colosale se petrec in ciuda tuturor regulilor. Ordinea lucrurilor ? Care ordine ? De ce s-ar impune o ordine intr-o lume care de la cele mai primare inceputuri este in miscare si evolueaza.

Anca ( Dominique)

Nota: O stea nu mai pot sa-ti dau pentru ca deja textul a fost remarcat. Am preferat sa scriu acest comentariu.

intr-un tablou in acuarela
o ploaie verde si rebela
un matelot pe mari cochete
paria pistruii unei fete

sub un soare plin de vant
pielea ei arsa de pamant
hoinarea verde si rebela
era tabloul meu in acuarela


Anca ( Dominique)

Nota: Poezia ta este cu dedicatie, nu se cuvine sa mai fac comentarii.

O poezie buna as zice, chiar foarte buna. Am citit-o pe nerasuflate .
Mi-a placut simetria poeziei prin repetitia acestui diminutiv gingas “dintisor”
Versurile care mi s-au parut mie foarte sugestive sunt:
“ti-au crescut maselele de minte
si campiile nu ne-au mai parut goale”

Finalul deasemenea surpinde prin adevar si in acelasi timp nostalgia tradata de cuvintele:“culeg perna mea cu ursulet”.
Perspectiva “sa ne luam o coliba la mare” dispare si nu mai ramane decat :

“pornesc sa ma lipesc de soarta
urmatorului mare
razboi.”

Un final superb pentru o poezie superba.
Felicitari !

Anca ( Dominique)

Imagini deosebite prin cuvinte alese cu grija.
\"Sărutul tău,
indecent de roșu în această albă
și mare
și-ntoarsă spre soare
dimineață\"

Inceputul poeziei parca nu imi suna bine. Poate incerci sa schimbi acest \"om iubit\".
Finalul insa este surprinzator.

Anca ( Dominique)

Adevarul din urma...sau adevarul din urna. Loteria cuvintelor, loteria numerelor \"si asa mai departe\" ( cum ar zice Gellu Naum), nu mai conteaza.

Precum spui \"tratamentul continua\".
Iar noi ce ar trebui sa facem ?
Doar sa venim cu tava, din cand in cand, la masa unde si asa \"tacamurile sunt de plastic\".

Si totusi iubire. Si totusi cuvantul.
Poezia, poezia, poezia....pe care o iubim cu totii.

Cu simpatie,

Dominique

Nota: Niciodata ne trebuie sa fie loc pentru ultimul cuvant ( sau ultimul text).
\"Never say never\".

Alex, te felicit pentru volumul de poezie in curs de aparitie. Ma bucur ca poeziile tale ajung sa vada lumina tiparului

Dominique