bb

Un titlu deosebit de explicit. Ma intreb oare de ce atat de explicit. Ca sa atraga cititorii ? Din pacate nu titlul e indoielnic ci textul in sine.

La subsolul acestei poezii deosebite vreau sa iti multumesc pentru participarea ta pe poezie.ro, pentru poemele postate, pentru acuratetea scrisului tau, pentru comentarii, pentru rubrica dedicata DEX-ului si nu in ultimul rand pentru jurnalul despre Miriam.
Te rog ca de acum inainte sa evidentiezi pe site printr-o steluta poemele care merita sa fie remarcate.

Stim ca nu ai sa ai nici o dificultate cu atat mai mult cu cat Miriam este alaturi de tine.

Felicitari mamei lui Miriam :)

\"după ce mă dezlgasem \"- lipseste o litera, te rog corecteaza

Poezia ta, plina de cuvinte generoase dar putine la numar, intregeste un sentiment violent de \"violet\" care imi pare senzual si fatalist in acelasi timp.

Masina \"de calcat\" ingeri se vrea zdrobitoare chiar si, sau tocmai cu atat mai mult, in patul lui Procust.
O ironica zbatere falfaie \"infernal\", precum spui, in aceste versuri scurte dar foarte penetrante.

Nu, poezia nu-si merita titlul. Sincer nu m-a atras si m-a facut sa ezit sa intru in pagina ta. E un titlu transant, comercial si ieftin, mult prea explicit( cel putin aparent).

Deschizand pagina insa, mi-a venit inima la loc pe masura ce ti-am citit poezia. Iar acum recitind-o imi vine sa pun mana pe monitor si sa-i acopar titlul cu palma.

Un poem reusit precum o oxigenare cu aer curat. Am respirat-o din toti plamanii.

Am sa revin cu placere.

Adrian, poeziile tale dau bogatie acestui site iar prezenta ta e o bucurie pentru noi toti.
Iti multumim pentru oportunitatea pe care ne-ai oferit-o de a-ti citi poemele \"la cald\", adica tocmai scrise, de a te cunoaste si recunoaste din cuvinte si de a invata de la tine despre cum se poate trai pur si simplu scriind.

De azi inainte poti da tu insuti stelute textelor care merita sa intre in atentia tuturor.

Iti multumim pentru poemul de mai sus precum si pentru toate sonetele postate pana acum.

Spor la scris.

Cu multa consideratie,

Anca Anghel Novac

Of, poezia ta e cam foarte salbuta, dar are un vers superb in ea, un vers care straluceste de ma orbeste de adevart ce e, de orginal ce e, de ne mai citit de mine pana acum si pe care il tot recitesc si il indragest pur si simplu.

Versul cu pricina:

\"Premiul întâi e să rămâi în viață\"

:)

Interesant punct de vedere Lavinia. Multumim.

Fara majuscule in titlu. Astept sa schimbi.
Multumesc.

Te rog sa eviti sa folosesti majuscule in titlu.
Multumesc si corecteza.

Poezia este inedita in felul ei. Mi-a placut mult continutul de idei, desi forma sufera pe alocuri.
Poate ca ai sa mai revii si ai sa mai prelucrezi un pic estetica acestui poem.

Mi-a placut mult finalul:

\"pierduți între noi, pierduți înspre tine
te gândim...

copil nenăscut... \"

Haideti sa-l ascultam pe Doinas.

http://www.romanianvoice.com/sounds/doinas/Doinas-Astazi_ne_despartim.ram

Sa ne aducem aminte de un poet talentat si un caracter uman deosebit.
Stefan Augustin Doinas ar fi implinit 82 de ani.



Astãzi ne despãrtim
Astazi nu mai cantam, nu mai zambim.
Stand la inceput de anotimp fermecat,
astazi ne despartim
cum s-au despartit apele de uscat.

Totul e atat de firesc în tacerea noastra.
Fiecare ne spunem: - Asa trebuie sã fie ...
Alaturi, umbra albastra
pentru adevaruri gandite sta marturie.

Nu peste mult tu vei fi azurul din mari,
eu voi fi pamantul cu toate pacatele.
Pasari mari te vor cauta prin zari
ducand în gusa mireasma, bucatele.

Oamenii vor crede ca suntem dusmani.
Intre noi, lumea va sta nemiscata
ca o padure de sute de ani
plina de fiare cu blana vargata.

Nimeni nu va sti ca suntem tot atat de aproape
si ca, seara, sufletul meu,
ca tarmul care se modeleaza din ape,
ia forma uitata a trupului tau ...

Astazi nu ne sarutam, nu ne dorim.
Stand la inceput de anotimp fermecat,
astazi ne despartim
cum s-au despartit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul rasfrant,
eu voi fi soarele negru, pamantul.
Nu peste mult are sã bata vant.
Nu peste mult are sã bata vantul ...


Iti multumim pentru aceasta originala evocare.

PS: Te rog sa ne dai de veste cand pagina ta de web dedicata lui Doinas este gata.

\"spre cer ,ca cracii\" - versul acesta necesita o reformulare; nu crezi ?

\"Numai pământul numai pământul
să-mi știe aplecările\"

Un poem care se despatureste in \"plecari\" sau \"aplecari\" la vreme de seara.
Cred ca se vrea un poem al ferestrelor niciodata deschise.

Cititorului nu-i ramane decat sa deschida acele paranteze sau sa citeasca poemul printre randuri.

Eu inca nu m-am decis.

Am citit acest text cu mult interes. M-a dezamagit. Atunci cand era mai interesant s-a terminat brusc.
Ma asteptam la un \"va urma\".
Am inteles mesajul, intriga, motivatia scrierii eseului.
Mi-as fi dorit mai mult, o mai solida sustinere a ideii
\"ce se intampla atunci cand politicul se confunda cu arta\".
Parerea mea este ca politicul nu poate exclude, camufla talentul artistic.
Pe de alta parte cred ca politicul nu trebuie sa fie un pretext in arta. Aceasta este marea greseala ce i se poate reprosa lui Paunescu.
Culoarea politica a lui Paunescu a fost un pretext de a iesi in fata si a revendica poezia. Poezia lui Paunescu a fost \"tipata\" pe stadioane in timp ce pomele lui Naum abia se citeau.
Ca natie, romanii, pot spune ca au fost norocosi. Au avut poeti cu adevarat verticali care au reusit prin \"tacerea\" lor sa straluceasca.

Politica si arta ?
Paunescu e un foarte bun exemplu despre ce se poate intampla cand un autor talentat se vinde unei ideologii practicand prostitutie intelectuala.
Poetul, poezia sufera, pierde din credibilitate, devine o farsa, o bufonerie, un joc de cuvinte.
Paunescu ne-a demonstrat cu varf si indesat ce inseamna sa fi un poet foarte talentat dar \"fara cuvant\".

O steluta.
Textul de mai sus e un indemn spre inocenta si simplificare.

\"ce faci, mami?
mă gândesc
iarăși?! \"


offf, offff, offfff....mi-au dat lacrimile


Miriam nu-i asa ca mamicile si taticii astia se gandesc mult prea mult ? Doar lucrurile sunt atat de simple atunci cand privesti cu ochi de copil.

Oare unde-mi sunt ochii de copil sa vad si eu viata precum Miriam...

Mae iti multumesc pentru aceasta perla plina de adevar.

Un gest deosebit acest jurnal al tau Pan. Ma bucur ca cineva s-a indurat sa scrie despre evenimentul lansarii cartii lui Costel.
Adevarata prietenie se poate citi din asemenea gesturi, care nu se uita.

Cu multa stima.

Un poem de ramas bun...
Inteleg ca doresti sa nu mai postezi.
Eu as vrea sa iti spun un singur lucru singuratatea celui ce posteaza poezie/proza, indiferent de nivel, este aceeasi.
Singuratatea de care vorbea Martin ( parca el a folosit termenul de lipsa de comunicare) exista indiferent daca autorul are nivel 100, peste sau sub.
Poate ca nemultumirea ta deriva din plictis.
Nu, nici eu nu cred in poeme sau note de adio cu lacrimi in ochi.
Cred insa ca fiecare isi poate permite luxul de a se retrage atunci cand simte.

Un singur lucru m-a dezamagit, ca aceasta singuratate te-a coplesit atat de curand.

Numai bine.

Felicitari si la cat mai multe vesti de acest gen !
Volumul va apare in tara ?