Poezie
Coborâre
1 min lectură·
Mediu
Pășesc pe clipe,
Iar clipele se impregnează în talpă,
Duhoarea timpului mă face să vărs versuri.
Foc fără aripi,
Arzându-mi carnea de fildeș
Și iluminându-mă, cu frânturi de zbor.
Rănesc mișcarea
Fiecărei particule din glasul meu.
Nu mai sunt în stare s-adorm durerea.
Și zace infinitul,
Nepăsându-i de somnul meu scrântit,
De urmele mele dispărute, de voi care vă pierdeți umbra.
012343
0
pășesc peste clipe
se impregnează în talpă
vărs versuri în duhoarea timpului
focul
arzându-mi carnea
cu frânturi de zbor
rănesc mișcarea
fiecărei particule
s-adorm durerea
zace infinitul
în somnul scrântit,
de urme dispărute..
voi vă pierdeți umbra?
Știu am schimbat multe sensuri...
Insistă, vei reuși.
Doruleț