Poezie

Mă cheamă mormintele

1 min lectură·6 decembrie 2008

Mediu

Cu cuvintele,

Cu un foc de suflet

Ca un fior transcendent.

Mă simt și nu mă simt,

Mă cuprind și nu mă cuprind,

Mă-nfășor cu un gând

Mă desfășor cu un vers,

Din cupa veșniciei bând

Mă arunc în Univers.

Și mâna o împlânt în cer

Și piciorul în pământ,

Să-mi eliberez piciorul în eter

Sau să-mi las mâna pe pământ?

Nu știu, totuși e cert,

Că sufletul mi-e inert.

002.042

Baubec Izzet. “Mă cheamă mormintele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/baubec-izzet/poezie/1813085/ma-cheama-mormintele

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.