Poezie
Mă cheamă mormintele
1 min lectură·
Mediu
Mă cheamă mormintele
Cu cuvintele,
Cu un foc de suflet
Ca un fior transcendent.
Mă simt și nu mă simt,
Mă cuprind și nu mă cuprind,
Mă-nfășor cu un gând
Mă desfășor cu un vers,
Din cupa veșniciei bând
Mă arunc în Univers.
Și mâna o împlânt în cer
Și piciorul în pământ,
Să-mi eliberez piciorul în eter
Sau să-mi las mâna pe pământ?
Nu știu, totuși e cert,
Că sufletul mi-e inert.
002.034
0