Poezie
Neliniștea chemării
1 min lectură·
Mediu
Ce bate azi vântul în fereastră?
Și parcă tresare ființa din mine.
Ce reci sunt pereții sufletului meu
Și parcă somnul e neliniștea chemării!
Aud zvonul glasului ce-mi tace,
Iubirea-ncolăcită hipnotic mă cutremură,
Și-aș vrea să întreb fagul din fața casei:
De ce atinge cerul îngropat în terestru.
Ce greu mi-e suflul răsărit din cuvinte,
Și parcă străină mi-e truda mea bolnavă,
Ce avidă mi-e ruga după reflexele luminii,
Și parcă văzduhul mă apasă cu aripi.
Sar peste mine însumi în sinele tău,
Univers înroșit de asfințitul vulcanic.
Aș vrea să zac petrecându-mi veșnicia
În sicriu săpat în imateria celestă.
001.814
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Baubec Izzet
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Baubec Izzet. “Neliniștea chemării.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/baubec-izzet/poezie/1813036/nelinistea-chemariiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.