Poezie

Zeu

1 min lectură·6 martie 2008

Mediu

Zeu

Ai sădit lumina în ochii zărilor,

Ai săpat veșnic la rădăcina lunii,

Curgând, rugând, visând amarul

Ce se revarsă acolo și te-neacă aici.

Ai vrea să parcurgi calea ce nu se mai întoarce,

Și să te-afunzi în cerul păsărilor moarte,

Sau să zbori cu sete din sinele tău astmatic

Și să nu te-ngropi mereu, sub semnul întrebării.

Dar știi că nu ești dincolo de suflul ăstei lumi,

Și știi că disperarea-ți e rodul cărnii flasce,

De-ai putea să spargi oglinda ce te-acoperă

Și să cobori alene în seva plămădirii.

Zaci undeva între rugă și mirare,

Te apleci umil în fața poftelor,

Þi-ai zdrelit genunchii de-atâta umilință.

Și totuși, ești eu, ești tu, ești ze...?

002.352

Baubec Izzet. “Zeu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/baubec-izzet/poezie/1772195/zeu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.