Poezie
Călăuza
1 min lectură·
Mediu
Călăuza
Norii țes un ocean pe cer
Și munții își afundă vârfurile-n soare,
O dogoare luminoasă e difuză-n ceață,
Timpul parcă și-a oprit tic tacul.
Profetul își alungă disperarea
În cuvintele celui ce este,
Iar noi, cei ce nu suntem,
Păstrăm enigma unui răsărit.
Ce taină arcuită mai dezvăluim
Căci porțile s-au închis demult,
Dansăm cu toții în același cerc,
În centrul pe care-l cunoaștem, neînțeles.
Pământul ne cheamă iarăși,
Sub acel imbold de stingere eternă.
De n-ai fi tu călăuza vieții,
Aș putea fi eu călăuza mea?
002.205
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Baubec Izzet
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Baubec Izzet. “Călăuza.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/baubec-izzet/poezie/1771069/calauzaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.