Poezie
pe patul puștii. amorțeală și vise
1 min lectură·
Mediu
habar nu am ce taste
se apasă pentru a forma
acest contur fad de-l
colorez zilnic în mintea mea
confuză.
aceste mizerii sufletești ce se vor
așternute pe albul acesta,
murdărindu-l.
ca peștele fără apă
ce moare, uscându-se în văpaia vîntului de iulie
nu-ți cunosc umbrele lăsate și nici
persoana ce mă cred că sunt
nu cunosc aceste peisaje pictate fals
mîzgâlite prost, ce atîrnă în rame
nu le-am făcut eu rostul
tu... nu le-ai văzut rostul
îmi trec puține prin gînd acum
și puțină vlagă se mai zbate-n trup
gata să lupte.
deschid ochii doar pentru a-i dezamăgi
întind mîna doar pentru a o amorți
de partea cealaltă, nu va răspunde cineva
toată lumea este inexistentă
mi-am creat-o prea departe
și acum nu o pot afla.
002.193
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Basarab Ioan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Basarab Ioan. “pe patul puștii. amorțeală și vise.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/basarab-ioan/poezie/1838091/pe-patul-pustii-amorteala-si-viseComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.