Mediu
Ai apărut în drumul meu
Lumină într-o noapte,
O frunză pe un ram uscat,
Un strigăt între șoapte.
Și-ai răsărit mugur firav
Viață în neființă,
Un strop de vis, un gând frumos
Născut din suferință.
Cu raza dorului dintâi
Þi-am încălzit ființa,
Cu roua ochilor duios
Þi-am potolit arșița.
Suflet flămând boboc te-am vrut
Să te desfaci în floare aleasă
Iar pe potiru-ți de rubin
Să pun pecetea gurii arsă.
Să sorb nectarul tău divin
Am vrut cu încrâncenare,
Să simt, am vrut, cum inima
De-atâta dor mă doare.
Dar într-o zi când eu pluteam
Pe marea mea de vise
Am fost trezit de-un gând nebun
Bobocu-mi se ofilise.
Cu spaima morții am alergat
La ramurile cu râvnita-mi floare
Și crud destin am apucat
Să văd cum se stinge, moare.
M-am prăbușit în hău adânc
Cu jar în suflet și durere
Iar în cădere zei rugam
Redați-mi floarea, visul care piere.
Când m-am trezit din visul meu
Din idealul ce râvneam
O frunză doar a mai rămas,
O frunză moartă pe un ram.
Și-a dispărut din drumul meu
Lumină într-o noapte,
O frunză pe un ram uscat,
Un strigăt între șoapte.
002619
0